[anna21]

Cred ca esti foarte idealist.
Nu cred ca acesta este locul in care se convertesc necredinciosi
(de smintit, da este posibil)

Oricum, aici se pierd doar lucrurile pe care NU le-am avut niciodata!
("pierzi" credinta pe care nu o ai, rabdarea care iti lipseste.. Si smerenia... daca nu ai avut-o)

Cat despre deznadejde.. Blestemat este omul care se increde in om..
Deznadejdea este o boala a sufletului, iar cine cauta vindecare in alt loc decat la Dumnezeu, greseste din start.
(Asa vad eu lucrurile, poate ma insel).

Cine chiar vrea sa cunoasca invatatura si trairea ortodoxa, stie ca nu o poate face intr-un mediu virtual. Pentru asta chiar trebuie sa te desprinzi de vorbarie.
Aici gasim informatii, punem intrebari, vorbim, cautam credinciosi (ca s-au rarit cei din lume).

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ne aflăm într-un spaţiu public şi deseori avem discuţii în contradictoriu fie cu ortodocşii, fie cu eterodocşii. Aici vreau să spun ceva important despre primul caz.

Văzînd de-a lungul timpului că în mod inevitabil apar conflicte între noi, creştinii (ca să generalizez), n-am putut să nu observ pericolul care apare în urma unui lung şir de discuţii în contradictoriu, şi anume descurajarea. Oamenii mai sufletişti, care au venit aici cu mari speranţe în găsirea unui loc aparte, unde se află ortodocşi practicanţi şi oarecum cunoscători în ale teologiei, au constatat cu dezamăgire că nu au ajuns tocmai într-un locaş al sfinţeniei şi au hotărît după scurt timp să plece. Şi cîţi oameni de calitate şi-au făcut cont aici şi după puţină vreme s-au retras! Cît de mult ne-am fi folosit de cunoştinţele şi de experienţa lor! Dar nu despre ei am vrut să vorbesc de fapt...

... ci despre cei care suferă la modul cronic de boala mîndriei sau a unei forme derivate din mîndrie. Este foarte periculos să te contrazici cu ei fiindcă nu ştiu să dialogheze creştineşte în contradictoriu. Sînt extraordinar de viciaţi - vorbim de patimă, nu de simplul păcat al mîndriei în care mai toţi cădem uneori - şi se află exact înaintea penultimului pas din cele 12 trepte ale păcatului, anume deznădejdea. E foarte grav dacă din vina mea arunc pe fratele în deznădejde! Evident că el este cel corupt, dar dacă renunţarea lui la practica şi la credinţa creştină se întîmplă şi din vina mea, e vai şi amar de mine! Eu, în loc să-l menajez şi să mă gîndesc cum să fac tot posibilul să-l luminez cu ajutorul Lui Dumnezeu, să-l ajut să-şi revină, eu o ţin pe-a mea aducîndu-i chiar acuze de slab creştin, de slabă calitate şamd. Dacă el va pica, mîinile mele vor fi pătate cu sîngele lui.

Ţin minte cum Sfîntul Paisie de la Sihla ne sfătuia că dacă ne aflăm într-o lungă discuţie cu fratele nostru şi vedem că acesta peristă în greşeală, indiferent dacă noi avem dreptate, să-i spunem: "frate, tu ştii cum zici" şi să încheiem dialogul cu el.