Cainta si pocainta pentru propriile pacate inlatura uratenia/anchilozarea launtrica, ne infrumuseteaza, pentru ca sufletul intra in osmoza cu Dumnezeu, devine permeabil si luminos.
Acesta este inceputul smereniei.
Cand cainta si pocainta noastra se intinde si isi asuma voluntar si greselile propriilor parinti, bunici, strabunici pana la protoparinti - pe care le marturiseste Lui Dumnezeu ca si cand ar fi propriile greseli, smerenia devine adanca.
Iar atunci cand ia asupra sa greselile tuturora smerenia devine desavarsita.
Intr-o astfel de smerenie trebuie omul sa-si petreaca toata viata sa pamanteasca.
__________________
|