Anul asta ( de cand a inceput postul) abia am reusit, cu o saptamana intarziere, sa dau sarindar pt cei adormiti ai mei ( familie si nu numai). Din pacate nu am reusit sa fac coliva niciodata si nici sa duc grau ( urmand sa fac din el tot anul coliva). Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa ajung macar o data, intr-i sambata, si sa impart si eu macar o paine ( am mai ajuns o data dartocmai cand se terminase slujba si doar am primit coliva si alte bunatati, de la ceilalti...).... problema e ca la anul nu cred ca mai pot face nici macar atat...nu stiu cum voi sta cu timpul ( poate o sa fiu acasa, poate chiar voi avea timp sa ne plimbam, cine stie), dar cu finantele sigur nu voi sta bine deloc, deci putin probabil sa ne mai permitem sa-i pomenim pe-ai nostri si eventual sa le si impartim...
Si apoi nu stiu cat e de ok sa dai pomelnic sau sarindar ( sau 40 liturghii), indiferent cati bani platesti, la o biserica sau manastire unde nu a cunoscut nimeni vreodata pe cei pomeniti ( adormiti) ai tai, si apoi sa nu te mai implici in nici un fel, sa nici nu mai treci pe-acolo.... acum poate parintii isi fac datoria si ii pomenesc pe toti, dar atata timp cat nu-i cunosc, nu se pot gandi la ei si ruga pt ei asa cum ar trebui s-o facem noi, cei apropiati...acum daca dansii ar fi sa vada si sa auda, de-acolo, oare le-ar conveni ca doar le citeste numele un popa, pecand noi i-am dat uitarii si dormim linistiti???
Sau e mai importanta rugaciunea preotului, pt ca numai el poate sa mijloceasca pt iertarea pacatelor, n fata lui Dumnezeu, nu cum zic alti confrati de-ai nostri, ca lasa ca ne rugam noi pt ei si-i pomenim si le dam de pomana pe aici prin vecini ...( de ce sa ne mai caram la biserica, ca acolo duce toata lumea, si de ce sa-i dam bani la popa ca are destui, ii da toata lumea :)...si-apoi ce treaba are el cu defunctul, care nici macar nu le avea cu biserica, era " certat"...)...
Deci practic se pare ca pana la urma nu se poate una fara alta...chiar daca poate cei adormii ar aprecia sa ne implicam si noi personal mai mult, totusi se pare ca le sunt de mai mare folos rugaciunile.preotilor pt ca ele au putere de dezlegare...bine, desigur ca si mai bine si ideal ar fi ca pe cei adormiti sa-i pomeneasca cel care le-a fost duhovnic in timpul vietii, si i-a spovedit si impartasit, si comunitatea ( parohia) pe care cel raposat a frecventat-o si in care a fost cunoscut....asta daca a fost....mai dificil e in cazul celor care nu au fost, si chiar au fost certati si despartiti de biserica...aici parerile sunt impartite, unii zic ca nici n-ar trebui sa ne mai ostenim pt ei, insa daca ne-au fost persoane dragi si apropiate, am tinut la ele, parca mai mult simtim nevoia sa ne rugam pentru iertarea si odihna lor..( acum depinde si de noi si de resentimentele cu care am ramas fata de persoaneke respective...)....
|