[Eugen7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Anatemele nu se referă la instituţii, ci la persoane. În prezent, ortodocşii nu se mai află sub anatemă, deoarece a fost ridicată de papa Paul al VI-lea. Dealtfel, din punct de vedere strict canonic, nici nu s-au aflat sub anatemă, deoarece mandatul mandantului încetează când mandatarul încetează din viaţă. Or, la data pronunţării anatemei, papa murise, ceea ce face ca mandatul E.S. să nu mai fi fost valabil.

Cu totii stim ca ruptura efectiva intre Biserica Ortodoxa si cea Romano-catolica nu s-a produs in anul 1054. Oamenii de rand atat din rasarit cat si din apus nu prea intelegeau ei "disputele teologice". Diferentele intre ritualul latin si cel grecesc existaul deja de ceva vreme, dar ele nu impiedicau comuniunea ecleziala si euharistica. Episcopii se certau se anatemizau si se impacau. O arata clar istoria primului mileniu.

Ruptura efectiva intre rasarit si apus, intre Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica a fost cruciada a IV-a 1204 D.Hr., deci tot un factor politico-economic. Desi in aceste evinemte nefaste, ca si in cele din 1054, Episcopul Romeni, Papa, nu a avut un control direct (altii luand deciziile) el a fost raspunzator pentru aceste evenimente si urmarile lor tragice. Aceast arata ca influenta sa si autoritatea sa nu erau atat de mari pe cum se credea, dar nici nu i se poate anula responsabilitatea.


http://ro.wikipedia.org/wiki/Cruciada_a_patra
... Papa Inocențiu a fost foarte alarmat de turnura pe care o luaseră evenimentele și a scris o scrisoare conducătorilor cruciați, pe care i-a amenințat cu excomunicarea. Conținutul scrisorii nu a fost dus la cunoștința soldaților de rând, iar atacul asupra orașului Zara s-a dat așa cum se plănuise. Catolicii din Zara le-au amintit atacatorilor că sunt coreligionari, agățând steaguri cu crucea la ferestrele diferitelor clădiri ale orașului și pe zidurile fortificațiilor, dar orașul a fost luat cu asalt și cucerit după un scurt asediu. Atât venețienii cât și restul cruciaților au fost excomunicați imediat de Inocențiu al III-lea.

...La început, cruciații aveau ca obiectiv restaurarea domniei lui Isaac al II-lea, astfel încât ei să se poată bucura de un generos suport financiar și de ajutorul unui important contingent bizantin. Conon de Bethune a trimis un mesaj care conținea aceste obiective ambasadorului lombard, care, la rândul lui, l-a prezentat împăratului Alexius al III-lea Angelus, cel care uzurpase tronul frantelui său Isaac. Cetățenii Constantinopolului nu erau deloc preocupați de soarta împăratului detronat și a fiului acestuia. Uzurpările de tron între clanurile nobile bizantine nu erau lucruri neobișnuite și, cel puțin de această dată, coroana rămăsese în cadrul aceleiași aceiași familii. De pe zidurile de apărare ale orașului, cetățenii capitalei luau în derâdere mulțimea pestriță a cruciaților, care se așteptaseră ca prințul Alexius să fie primit cu entuziasm. Cruciații au debarcat și au atacat colțul de nord-est al fortificațiilor și au provocat pierderi orașului care nu au făcut decât să scadă până la zero popularitatea lui Alexius al III-lea, care a fugit din oraș. Prințul moștenitor Alexius al IV-lea a devenit coregent alături de tatăl său orb, Isaac.

...Mesajul preoților latini a fost menit să îmbărbăteze și să mobilizeze la luptă cruciații. Afirmația că atacul asupra Constantinopolului era de natură spirituală se baza pe două argumente. În primul rând, grecii erau trădători și ucigași de timp ce își asasinaseră monarhul de drept, Alexius al IV-lea. n al doilea rând, preoții au folosit cuvinte grele atunci când au afirmat că "... grecii sunt mai răi decât evreii" și au invocat puterea lui Dumnezeu și a Papei atunci când au chemet cruciații la luptă. În ciuda faptului că Papa Inocențiu al III-lea le-a cerut cruciaților să nu atace din nou Constantinopolul, scrisoarea papală a fost cenzurată de preoți, iar cruciații s-au pregătit să atace de pe uscat fortificațiile, în timp ce venețienii s-au pregătit să atace de pe mare. Armata bizantină și garda imperială formată din mercenari varegi erau pregătiți de luptă, dar Alexius al V-lea a fugit din oraș în timpul nopții.

...Cruciații au provocat pierderi uriașe orașului și locuitorilor săi după un jaf de trei zile, în timpul căruia numeroase opere de artă și de cultură antică romană și greacă au fost furate sau distruse. În ciuda jurămintelor și amenințării cu excomunicare, cruciații au desacralizat fără scrupule lăcașurile de cult ale orașului, distrugând, pângărind sau furând tot ceea ce se putea. După cum afirma cronicarul Choniates, cruciații au plasat pe Tronul Patriarhal Bizantin o prostituată. Când Papa Inocențiu al III-lea a auzit de purtarea sălbatică a pelerinilor săi, s-a simțit foarte rușinat și i-a mustrat cu amărăciune.

...Moștenirea celei de-a patra cruciade a fost una amară, a trădării de către latini a coreligionarilor bizantini. Evenimentele din 1204 au făcut ca schisma dintre vestul catolic și estul ortodocs să fie completă și ireversibilă. Papa Inocențiu al III-lea, cel care fusese inițiatorul acestei expediții, critica violent cruciații astfel:

"Cum va putea cu adevărat biserica grecilor, indiferent de cât de grav este asaltată de nenorociri și persecuții, să se reîntoarcă în uniune ecleziastică și devoțiune pentru Sfâtul Scaun, când ea vede în latini numai un exemplu de pierzanie și de lucrătură a întunericului, așa încât, pe bună-dreptate, acum îi detestă pe latini mai mult decât pe câini? (...) Ei au furat vasele din argint din altare și le-au spart în bucăți pentu ei. Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve. "[2]