Citat:
|
În prealabil postat de Nicolae
Va salut!Ma intrebam daca nu cumva monahismul este o resemnare.Nu este mai eroic sa lupti pentru mantuire in lume,zi de zi?Sa te lupti cu toate ispitele,sa incerci sa tii posturi cat mai rodnice?Sa pastram ce e bun,ne sfatuia Sf. Apostol Pavel.Ca sa sarim in ajutorul celorlalti.Sunt atatia cersetori pe strazi,poate ca avem si multe rude in varsta carora le putem alina singuratea cu prezenta noastra.Aici sa ne purtam crucea,in oras.Daca suntem credinciosi,sa ne iubim aproapele.Sa facem din credinta noastra un stil de viata.Aici,in oras,unde este atata nevoie de noi.Mai ales de noi,cei tineri.Sa se arate prin noi slava lui Dumnezeu!
Sa respectam insa intelepciunea monahului,intelepciune pe care sa ne straduim sa ne-o insusim!
Ce parere aveti?Nu este oare lupta aceasta lumeasca mai neprevazuta,mai coplesitor de nuantata decat cea a monahului?
|
SE SPUNE CA SPRE DEOSEBIRE DE MILITARI CARE SINT IN ALERTA DOAR IN CAZ DE RAZBOI, MONAHUL ESTE TOT TIMPUL IN STARE DE RAZBOI CU ISPITELE DE LA DIAVOL,ASA CA FIIND MAI EXERSAT POARE SA AJUTE MAI MULT PE MIRENII CARE AU SI EI IN ANUMITE MOMENTE ALE VIETII ISPITE CARE GENEREAZA SITUATIE DE CRIZA,CIND AU REALMENTE NEVOIE DE SFATUL UNUIA MAI CU EXPERIENTA IN LUPTA CU ACESTE ISPITE, LUPTA CARE ARE SCOPUL DE CURATIRE A SUFLETULUI SI A TRUPULUI;dar sigur ca f. imp sint si rugaciunile monahilor ,care atunci cind esti intr-o stare de curatie ,ajung mai repede sus ,la DUMNEZEU.rECOMAND A SE CITI RAZBOIUL NEVAZUT DE NICODIM AGHIORITUL.