[Marius22]

Nu-mi foloseste la nimic sa-l descopar pe Iisus - cel istoric - daca nu cred ca El este Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul.

Desigur, cautam argumente. Indraznesc sa spun ca actul credintei nu se fundamenteaza pe argumente (in intelesul curent al termenului). Acest lucru nu inseamana "crede si nu cerceta". Dimpotriva, este acea incredintare care vine din experienta intalnirii personale cu Dumnezeu. Aceasta incredintare este mai presus de argumente.

Nici dragostea nu cere argumente. Nu am ajuns sa imi iubesc sotia sau sa ma incred in ea, pentu ca altcineva mi-a oferit suficiente argumente, in acest sens, inca pe cand nu o cunosteam. Iubirea, dar si increderea in ea, au fost si sunt un rezultat al cunoasterii reciproce.

La fel, stau lucrurile in relatia cu Dumnezeu. Cresc in iubire si in credinta, pe masura ce progresez in cunoasterea Sa.

Biserica este calea pe care Dumnezeu ne-a pregatit-o, pentru a-l cunoaste si a ne indumnezeii. Sa urmam, deci, calea Bisericii.