[cristiboss56]

În prealabil postat de Iulia20

[SIZE=4][SIZE=3]Din ce am citit pana acum observ ca unii tratateaza Sf [/SIZE]T[/SIZE]aina a Impartasanie mai mult ca pe o rutina, decat ca pe adevarata insemnatate a ei, iar pe copilasi ca pe niste papusi vii, care nu au constiinta sau nu pot sa isi asume responsabilitatea. Adevarul e ca depinde foarte mult de fiecare parinte in parte cat de responsabil devine copilul la o anumita varsta si cum percepe el ceea ce il inconjoara. Pana si un copil de 5 anisori se poate spovedi inainte de impartasanie daca stie cat de cat sa perceapa ceea ce e in jurul lui. Cea mai buna metoda prin care poti sa apropii un copilas de invataturile bisericesti sunt pildele, redate lor ca niste povestioare, ca acestea ajung cel mai usor la perceptia lor infantila. Cand au intrebari, copilasilor sa li se raspunda si sa li se explice pe intelesul lor (nu ca unii parinti care i-am vazut eu si le spunea copilului ca e prea mic ca sa inteleaga asa ceva). Ca parinte iti cunosti copilul din momentul in care l-ai adus pe lume si esti responsabil de formarea lui pana in momentul in care se descurca singur.

Ca este impartasit zilnic, ca este impartasit o data pe saptamana sau o data la un post... Chiar conteaza intervalul? Ce reprezinta pentru voi de fapt acest lucru? Ca duceti copilasul la impartasanie? Ce e de fapt Sf. impartasanie pentru voi? Da stiu, am fost invatata ca inseamna impartasire cu Sf Trup si Sange al Domnului Iisus Hristos. Tocmai ptr ca este ceva atat de important si maret, mi se pare cam nedrept sa fie tratata ca pe ceva regulat. Merge omul(in cazul nostru copilasul) se impartaseste zilnic, saptamanal, dar de ce? Care e de fapt scopul? Nu poti poti spune ca un copilas de cateva luni sau doi anisori pacatuieste. Ei sunt inocenti. Iisus a spus :"Lasati copilasii sa vina la mine." Parerea mea e ca este mai folositor pentru educatia spirituala a unui copil sa il inveti cele bisericesti pe intelegerea lui, sau un duhovnic, din cand in cand, sa adune copilasii la biserica sa ii invete cele de trebuinta. Astfel, micutul va incepe sa mearga singur la biserica sau la spovedanie, cand se simte el pregatit.
Mai degraba astfel as proceda cu viitorul meu copil, daca va ingadui Domnul sa am, decat sa il infometez sau sa il duc la impartasanie doar ca asa zice Parintele ca e bine.

Un exemplu sunt eu si chiar verisorii mei, la cresterea carora pot sa spun ca am contribuit, micutii au crescut sub ochii mei. Baietelul de la 5 anisori tragea de bunica sa mearga al biserica. La 6 anisori micuta insista ca ea vrea sa se spovedeasca, simte ca a gresit si trebuie sa marturiseasca. Tocmai ca batranii ne mici ne spuneau pilde si invataturi intelepte.
Am vazut si parinti/bunici care le spuneau copiilor :"Trebuie sa mergi la biserica, ca asa spune Parintele." Am vazut in ei neintelegerea, nu intelegeau de ce trebuie sa faca asta sau sa posteasca, sau sa se spovedeasca...

Pe scurt, umila mea parere este ca trebuie sa facem in asa fel incat ei sa inteleaga cu micul lor creieras de ce ii indemnam sa faca toate acestea. Inca de mici, de la 3-4 anisori ei deja au capacitatea sa deprinda ce e in jurul lor, sa le placa povestioarele. La fel de bine pot sa inteleaga si sa invete, cum si copilul de 3-4 ani stie nush cate jocuri pe PC, la 5-7 ani sa navigheze pe internet si sa gaseasca cine stie ce minunatii...
E altfel cand auzi un copil de 3 anisori incercand sa zica cateva cuvinte din "inger ingerasul nostru", decat sa ii auzi scotand cine stie ce injuraturi auzite de la cei din jur.
Doar umila mea parere. :)

Asa este Iulia, ai punctat foarte bine si as-i adauga doar ca bazele educatiei , inclusiv bazele in educatia crestin Ortodoxa, sunt puse in cei 7 ani de acasa, ani definitorii in atitudinea copilulului fata de cele cu folos.