[dobrin7m]

I. Am deschis ochii mari cand am intrat in biserica prima data, m-a speriat desenul de pe pereti, vocea tunatoare care canta in amvon si un ochi imens desenat sus, deasupra capului meu , pe tavan. Aveam vreo 8 ani. Nu am inteles nimic din ce se petrece si brusc mi-a venit rau. Un rau de lesin ce a facut pe mama mea sa ma scoata afara. Si mama a spus sec: ii e rau cand intra in biserica. Si atat.
Familia comunista ma inconjoara si ma creste cum stie ea pana la 18 ani fara sa cunosc pe Dumnezeu.

II. O tanara frumoasa , desteapta, care a invatat evolutia Darwinista si care stie ca omul se trage din maimuta. Cateodata este trezita din somn de un inger alb ca de fum care vegheaza la capul ei cand doarme. Si mama ei care cocheteaza cu biserica , timid, fara sa spuna la nimeni nimic, ca e subiect tabu. Si tatal ei, fostul comunist, la un pas de moarte, pe patul de spital, care spune: Doamne Dumnezeule nu ma lua ca am copiii de crescut. Se intoarce acasa, tatal spasit, care spune copilei: eu am Dumnezeul meu care mi-a redat viata.
Tanara se intreaba ce este Dumnezeu? exista Dumnezeu? si incepe furibund sa caute, sa citeasca. Si exista Nirvana, si exista Budha, si exista mai multi zei, ba nu ca unul, si sunt sfinti, care? cine? si exista spirite rele si bune, si exista Diavolul, si exista Dumnezeu. Sub avalansa imensa de informatii tanara se revolta. Singura in noapte striga: Daca exista spirit bun sau rau sa te vad, arata-te. daca exista viata de dincolo atunci exista si pragul dintre ele. Sa vad. Si vine. Acel ceva ca o umbra neagra, vine in fata ei si o priveste lung cu ochii sai de foc. Si e greu ca o lespede de mormant, ce apasa pe trup. Si tanara isi aminteste atat: Tatal...... Tatal..... Tatal nostru care esti in ceruri... Brusc dispare. Tanara isi da seama de un lucru: Tatal nostru care este in ceruri a avut putere asupra lui. Deci exista Tatal nostru. Si bucuroasa, si infricosata cade in genunchi si spune: iarta-ma Doamne ca m-am indoit de tine, iarta-ma Doamne ca am vrut sa stiu ceva ce poate nu se cuvine sa stiu. Cand consideri tu Doamne ca trebuie sa stiu mai mult ai sa imi spui.

III. 15 ani au trecut peste fata de atunci. 15 ani in care s-a lasat in voia sortii si in care s-a luptat cu nevoile si greutatile vietii, cu pacatele lumesti de care nu stia mai nimic. 15 ani in care s-a luptat cu diavolul din oameni incercand sa pastreze neatinsa familia sa. 15 ani in care a stiut doar ca exista Dumnezeu si atat. Fara a mai cerceta ceva tinandu-si juramantul in fata lui Dumnezeu. Mergea la biserica, asculta slujba, spunea Tatal nostru, si apoi acasa la greutatile ei. Dar simte dintrodata ca nu mai poate sa duca acest greu fara sens, nu intelege de ce Dumnezeu a facut bautura si tigarile, de ce Dumnezeu ingaduie atatea rele pe pamant. Si pune mana pe Biblie si citeste. Si citeste .... si citeste..... si citeste si astazi.

IV. inca 10 ani trec peste ea citind. Si nu a citit tot. Si nu a invatat tot. Dar acum stie ca nu Dumnezeu e vinovat de relele de pe pamant, stie ca oamenii sunt vinovati. Stie ca Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege drumul vietii noastre si ca de noi fiecare depinde pe ce drum mergem. Intre timp i-a descoperit pe Sfintii Parinti, si citeste si invata mereu. A intrat intr-o gradina plina de flori din care nu mai vrea sa iasa. Gradina se numeste credinta ortodoxa si e foarte frumoasa si inteleapta.
Dar a mai invatat ceva:

Sfantul Iacov spune: "Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea. Tu crezi ca unul este Dumnezeu ? Bine faci, dar si demonii cred si se cutremura. Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este ?" (Iacov 2, 18-20).

Dar , mai bine mai traziu decat niciodata.