Vă propun totuși un mic excurs printr-o altfel de abordare, care ne-ar putea ajuta să înțelegem, poate indirect și în alt câmp al asociațiilor, ce este sufletul.
Catisma 17, pe care o citim la Denia din seara Vinerii Pătimirilor Domnului, conține mai multe referiri la subiectul nostru. Găsim aici, în psalmul 118 - "Aliluia", câteva referiri directe (literalmente, apărînd cuvântul "suflet") și indirecte la sufletul credinciosului în Dumnezeu.
Mai întâi câteva din referirile directe:
Psalmul 118:
20 - Aprins e sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea.
25 - Lipitu-s-a de pământ sufletul meu, viază-mă după cuvântul Tău.
28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare, întărește-mă întru cuvintele Tale.
81 - Se topește sufletul meu după mântuirea Ta, în cuvântul Tău am nădăjduit.
109 - Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n-am uitat.
175 - Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie.
Sufletul omului credincios, cum arată fiecare verset, este permanent conectat la Dumnezeire.
Și o referire indirectă, deși chiar de nu e pomenit sufletul este evident că la el ne referim în rugăciunea de după Catisma 17, când facem o lungă înșiruire:
Prin negrăita bunătate dă-mi curăție inimii, pază gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, liniște puterilor mele sufletești, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă răbdare, bunătate, blândețe, credință nefățarnică și înfrânare preacuprinzătoare
și mă umple de roadele tuturor bunătăților cu darul Prea Sfântului Tău Duh... AMIN+
Last edited by cezar_ioan; 03.05.2013 at 00:32:54.
|