Asa e. Postul e post cu tot tacamul: fapte, vorbe, ganduri, relatii conjugale. Daca citim canonul Sfintei Impartasanii, vedem ca nu se cuvine sa bagatelizam aceasta taina. Unul dintre cei trei duhovnici era preot de mananstire, ceilalti - mireni, dar cu mult respect pentru canoane. Ei tin in maini trupul si sangele Domnului si e firesc sa ne faca sa constientizam si noi acest lucru.

Trebuie sa facem diferenta dintre o prajitura si Sfanta Impartasanie. Sfanta Impartasanie e ceva tainic, e ceva in fata careia trebuie sa ne socotim mereu nevrednici. Mai mult, e Cineva, nu e ceva. Trebuie sa alocam timp in primul rand pentru cercetarea atenta a faptelor, a vorbelor si a gandurilor, pocainta sincera, pentru randuiala Sfintei Impartasnii (rugaciunile ce trebuie citite inainte si dupa). E importanta atitudinea noastra inainte si dupa Sfanta Impartasanie.

Cei casatoriti se impartasesc mai rar, dar e bine sa nu treaca 40 de zile de la o impartasanie la alta. Asta tot de la duhovnicii mei o stiu. Daca amandoi sotii sunt crestini, atunci se pot intelege.

Nu e importanta cantitatea de Sfanta Impartasanie, ci calitatea vietii noastre duhovnicesti. Din pacate, aici ma impotmolesc si eu. O discutie cu preotul pe aceasta tema e necesara. Optam pentru un duhovnic mai exigent sau mai indulgent in functie de ravna noastra pentru mantuire.

E important ca, indiferent cat de des ne impartasim, sa nu avem impresia ca ne-am facut tema, pentru a ne proteja de mandrie, dusmanul cel mai aprig al mantuirii.