[Demetrius]

În prealabil postat de iliegh

Oi fi orb sufleteste dar nu sunt orb efectiv. Si nu pot sa nu vad inconsistenta argumentelor voastre, credulitatea, naivitatea, lipsa de logica si altele.

Poate ca sufletul este cel care va face cu adevarat orbi pe voi, nu pe mine. Va orbeste mintea, ca sa nu mai puteti judeca nimic.

Si acum despre postul tau:

Ce treaba am eu cu viata duhovniceasca intru nu stiu cine ? Nu de viata spirituala discutam in threadul asta, nu ai priceput inca pana la ora asta ? Si mai zici ca eu nu inteleg nimic.
Eu doar afirm ca viata omului cu tot ce inseamna aceasta poate fi sustinuta de creierul uman, nu e nevoie de suflet.
Aici trebuie sa se desfasoare dezbaterea, cu argumente concentrate precis in acest punct.

Eu in nici intr-un fel nu desconsider viata spirituala, de indiferent ce religie ar fi aceasta, dar nu despre viata spirituala vorbim aici. Vorbim de existenta sufletului ca entitate fizica reala. Ca daca identifici sursa vietii spirituale ca fiind sufletul, atunci la revedere, treaba s-a rezolvat de la sine, stim exact ce e sufletul. Dar nu, voi vreti mai mult, vreti sa dati o existenta fizica reala notiunii de suflet, si aici intervin eu si intreb: da de ce ?

Ori daca tu vii in acest context si spui ca sufletul omului e mort, ca nu are viata , dar de fapt de refereai la viata intru Hristos, nu la viata reala, m-ai dat pe spate. E surghiunul ratiunii pure. E bagarea degetului in ochi. Nici nu mai am vreo speranta pentru tine. Din pacate, cum spui tu.

Hotaraste-te si zi acum: poate omul sa aiba viata fara suflet sau nu ? (si nu ma refer la viata spirituala, sau sexuala, sau scolara, ma refer strict la procesul de a trai, gandi, avea sentimente, etc)


P.S.Te rog Doamne fa-l pe Dobrin sa nu inceapa sa vorbeasca despre viata alimentara sau sportiva in postul urmator !! Pleaaaseeeee!!

27. Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului.(Sol20,27)

Cu alte cuvinte, sufletul este un supervizor al trupului, un administrator/manager al trupului; rezultatele și eficiența funcțiilor trupești depind direct proporțional de curățenia sufletească, de smerenie, de înfrânare, în caz contrar apărând probleme de sănătate, drame sau tragedii.

E foarte clar că sufletul este primordial fiindcă este nemuritor, iar trupul este doar un ”cort” vremelnic, de aici rezultând că viața duhovnicească(sufletească) este cea mai importantă, nu a trupului, care poate avea puls și TA(tensiune arterială), dar sufletul fiind ca și mort(adică nemaiavând iubire) este o problemă de timp ca moartea trupului să elibereze sufletul de orbirea mortală pe care trupul i-o impune.

16. De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi.
17. Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare,
18. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.(2Cor4,16-18)



P.S. Cu părere de rău remarc un ton arogant și te rog să revi la cel de dialog.