[Bucuriepedrum]

Acum niște luni am auzit un părinte predicând pe marginea Evangheliei citită în ziua respectivă, Evanghelie ce cuprindea întâlnirea la fântână dintre Iisus și o femeie ce avusese mai mulți bărbați. El (preotul) spunea că cei căsătoriți a doua oară, deși Biserica face rugăciuni, nu au dreptul la Sfânta Împărtășanie. Or, aici, te-ai cam ras pe bot... fără Hristos nu te poți mântui, iar euharistia (cu pregătire, normal) e calea directă. Era evident vorba de cei care divorțează, nu de văduvi. Nu e bineprimit în fața lui Dumnezeu (vorbesc în genere, nu mă refer la situații de violență domestică, abuz emoțional și altele asemenea, când e cazul să fugi cât vezi cu ochii). Cel mai înțelept e să te rogi de dinainte pentru o căsătorie binecuvântată și să lupți să duci demn crucea asta. Un alt părinte spunea despre cununie că nu se face cu ochii (îți alegi partenerul pentru frumusețe), nici cu mintea (te gândești că e potent material și, deci, partidă bună), nici cu inima (Doamne, ce îndrăgostit sunt), ci cu genunchii (adică lăsând rugăciunea să lucreze).
A nu se înțelege că vreau să dau lecții cuiva, eu am ales prost tare de fiecare dată (deși niciodată nu m-am măritat) și am încredințarea că Dumnezeu alege mai bine pentru noi. Doar să nu stăm ca pupezele, ci să arăm și noi terenul înainte, printr-o viață dreaptă.