[Carmen FUNIERU]

Am găsit câteva versuri scrise de Valeriu Anania, la moartea mamei sale (timp în care el se afla în detenţie la Aiud)

Pietà

"Toate mamele mor,
dar a mea
nu se poate să intre’n pământ.
Stingeti făcliile,
luati-i banul din palmă.
Sufletul ei arde
prin toate vămile unei vieţi."
....
"Vedeti ce mică s-a făcut?
Tronul a devenit de prisos.
S’a strâns pe bucuriile ei
ca o păpusă
pe o inimă de copil."
....
"Lăsati-mă s’o iau în braţe,
s-o strâng la piept
şi aşa
ca pe o jucărie cerească
să i-o duc tatălui meu."