În prealabil postat de Carmen FUNIERU

Am găsit câteva versuri scrise de Valeriu Anania, la moartea mamei sale (timp în care el se afla în detenţie la Aiud)

Pietà

"Toate mamele mor,
dar a mea
nu se poate să intre’n pământ.
Stingeti făcliile,
luati-i banul din palmă.
Sufletul ei arde
prin toate vămile unei vieţi."
....
"Vedeti ce mică s-a făcut?
Tronul a devenit de prisos.
S’a strâns pe bucuriile ei
ca o păpusă
pe o inimă de copil."
....
"Lăsati-mă s’o iau în braţe,
s-o strâng la piept
şi aşa
ca pe o jucărie cerească
să i-o duc tatălui meu."