[laurastifter]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu vă rog să meditați la frumoasele amintiri din copilărie ale lui Ion Creangă. Măi fraților, noi chiar o luăm razna cu știința asta a pedagogiei, a psihologiei etc...Bătaia primită de copil de la părinte e sfântă, nu aceea brutală și repetată la cea mai mică greșeală a copilului, ci aceea aplicată la momentul potrivit.

Ion Creangă a perceput în acel mod experienţele sale din copilărie (în plus, "Amintirile" au rămas o lectură atât de plăcută nu fiindcă, în ele, sunt descrise bătăi, ci tocmai datorită relatării posnelor lui Nică).
Alţi copilaşi, mai sensibili, pot fi afectaţi psihic foarte grav.
Psihologii şi pedagogii aceia vorbesc nu doar din cărţi, ci din proprie experienţă, din ceea ce li s-a povestit, din cazurile pe care le-au văzut.
Când nu existau psihologia şi ştiinţele educaţiei, existau aceleaşi probleme, doar că nu erau încă descoperite, argumentate ştiinţific.
De exemplu, un copil depresiv din cauza bătăilor primite în familie ar fi fost considerat drept ciudat, melancolic, mofturos sau - mai ştii? - chiar nebun.