sabat
"Orice instituție divină trebuie să aibă girul aprobării lui Dumnezeu, care se traduce în cazul acesta prin poruncă, ca să fiu mai explicit. Ori duminica nu are această aprobare."
Interesant rationament, doar ca nu stiu cat e de autentic. De unde l-ai preluat? Oricum daca ar fi sa ne luam dupa Ieremia 31,31-33 (31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda legământ nou.
32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deși Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul.
33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor și pe inimile lor voi scrie și le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.) ar reiesi ca legea cea noua e ceva mult mai profund decat o simpla porunca, e ceva de altfel dumnezeiesc, care nu mai are nevoie de formalitatea, de contabilitatea dictarii unei porunci oarbe, pentru ca e scris in inima credinciosilor.
Legea cea veche a cam fost abrogata. Testamentul Nou a "invechit" pe cel dinaintea lui, numit "Vechi", si a innoit toate vechile asezaminte, intre care, desigur, si sambata. Asezamantul vechi nu era desavarsit; el era mai mult ca o umbra, o icoana (Evr., 10, 1; Col., 2, 16-17). Iata pentru ce a trebuit sa se intemeieze "...un Testament mai bun", "...un Testament Nou" (Evr., 8, 5-8). "Si zicand "unul Nou" Domnul a invechit pe cel dintai" (Evr., 8, 13), care a fost pus numai la "vremea indreptarii", adica pana cand avea sa fie indreptat si desavarsit de altul nou (Evr., 9, 10 ; 10, 9). "Caci daca Testamentul cel dintai ar fi fost fara prihana, nu s-ar fi cautat loc pentru al doilea" (Evr., 8, 7 ; Gal., 2, 21). Iar pentru al doilea, toate cele ale Vechiului Asezamant "...au trecut, iata, toate s-au facut noi" (II Cor., 5, 17). Odata cu celelalte asezaminte ale Legii Vechi a fost scoasa din vigoare si inlocuita si sarbatoarea sabatului (Rom., 7, 1-6; Gal., 2, 18-19). Mantuitorul n-a stricat Legea si proorocii, sau, in general, Vechiul Testament, ci numai l-a inlocuit cu Cel Nou, care este desavarsirea celui Vechi. Testamentul cel Vechi - dupa cum s-a aratat si mai sus - a avut numai un rol de invatator, spre a pregati omenirea pentru primirea lui Mesia: "Astfel ca Legea ne-a fost noua calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza" (Gal., 3, 24-25). Mantuirea noastra nu mai atarna de implinirea faptelor poruncite de Testamentul Vechi sau de tinerea sambetei, ci de credinta in Iisus, Mantuitorul nostru. Prin Iisus Hristos, Legea (Testamentul Vechi) s-a implinit si a incetat. "Caci Hristos este sfarsitul Legii, spre indreptarea a tot celui care crede" (Rom., 10, 4). Legea Veche a tinut numai pana la Ioan Botezatorul, ultimul pregatitor al venirii lui Hristos (Matei, 11, 13). Prin urmare, cuvintele Mantuitorului: "Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii" au acest inteles: Eu n-am venit impotriva Legii si a proorocilor, sau: Venirea Mea nu ii este ceva strain, ci, dimpotriva, ea este in deplin acord atat cu Legea lui Moise, cat si cu invatatura, din celelalte carti ale proorocilor (Vechiului Testament), in acest chip, Legea se implineste desavarsit prin Mine - adica prin venirea Mea - deoarece aceasta venire a Mea este insasi tinta ei (Rom., 10, 4). Iar cuvintele prin care Mantuitorul spune ca nu va trece o iota sau o cirta din Lege pana ce nu se vor face toate, se refera la implinirea lucrurilor proorocite despre El, care s-au implinit intocmai - pana la incheierea Noului Legamant facut prin Sangele Sau si instituit in seara Cinei celei de Taina, Cand legamantul Vechiului Testament a luat sfarsit. Dupa ce a mancat cu ucenicii Sai, Mantuitorul a luat paharul si l-a dat lor zicand: "Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi" (Luca, 22, 20).
"Tu încerci să minimalizezi aria Lui de autoritate, prezentându-L ca pe un fel de mic zeu Cronos." - nu am dorit sa transmit un asemenea mesaj. nu stiu de unde ai inteles tu asta. eu doar am spus ca Hristos confera acelasi statut atat sambetei, ca celorlalte zile ale saptamanii spunand ca este "Domn si al sambetei".
"3. Sabatul nu a fost simbol al vechiului legămînt. Aici va trebui să dai tu referința."
Uite referinta: "Sa pazeasca deci fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel..." (Ies., 31, 16-17).
"Sa pazeasca fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Si sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit" (Ies., 31, 16-17).
Dumnezeu nu identifica nici pe departe aici ziua a 7-a din Facere cu sabatul. E evident ca sabatul e instituit doar ca o amintire a Creatiei, e doar un simbol al zilei a 7-a a Creatiei, dar in nici un caz nu se identifica cu ea.
"Sistemul săptămânal este un sistem prin excelență dumnezeesc (la care omul n-a participat cu nimic), " Pe ce te bazezi cand zici asta? Sa nu dai argumentul ca in 6 zile a facut Dumnezeu cerul si pamantul, iar in a 7-a s-a odihnit pentru ca nu tine. Dupa cum am spus, primele capitole ale facerii au caracter mitologic si sunt intesate cu o serie de simboluri greu de descifrat. In nici un caz "zi" nu are semnificatia de intervalul de timp cuprins in 24 de ore. Ai putea reformula, spunand ca intr-adevar sistemul saptamanal nu e "prin excelenta" dumnezeiesc, dar radacinile lui sunt fara indoiala din Facere. Da, ai avea perfecta dreptate, dar in acest caz omul si-ar aduce la randu sau contributia si in consecinta sistemul s-ar relativiza.
"Periculoasă teorie, ce te duce direct la acceptarea darwinismului!"- argumenteaza.
"Însăși această cifră 7 ar trebui să dea de gândit celor ce desacralizează porunca divină," Prin semnificatia cifrei 7 am dorit sa accentuez faptul ca aceasta cifra e doar un simbol prin care Dumnezeu decide sa se manifeste. Goethe zice ca "tot ce-i vremelnic e doar simbol" 7 e ceva vremelnic, e doar un simbol, astfel ziua a 7-a din timpul cronologic nu e tot una cu aceea din timpul primordial, din illo tempore. E doar un simbol al ei, ca ceva vremelnic. E asadar o greseala sa duci la rangul de absolut ceva vremelnic. (si mai repet inca o data: sabatul e doar un simbol al zilei a 7-a a creatiei, in nici un caz nu e cei doi termeni nu au acelasi inteles).
"accepând mai bine o zi de odihnă ce poartă marca zeului soare (nu te repezi cu argumentul Învierii, Hristos n-a înviat în fiece duminică!)." Nici nu s-a pus problema ca Hrisos ar invia in fiecare duminica la propriu, dupa cum Creatia nu se desavarseste in fiecare sambata la propriu. Sf. Liturghie e o anamneza, e o iesire "de sub teroarea timpului"(M. Eliade). "Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală „obișnuită“ și reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Timpul sacru este deci mereu recuperabil și repetabil la nesfîrșit.""Tot așa cum o biserică înseamnă o ruptură de nivel în spațiul profan al unui oraș modern, slujba religioasă care are loc înăuntrul ei înseamnă o ruptură în durata temporală profană: nu mai este prezent Timpul istoric actual, timpul trăit, de pildă, pe străzile și în casele din jur, ci Timpul în care s–a desfășurat existența istorică a lui Iisus Hristos, Timpul sfințit prin predicile, patimile, moartea și învierea lui Hristos."(M. Eliade-sacrul si profanul)Eliade practic teoretizeaza o traire profunda pe care o are fiecare credincios la Sf. Liturghie. Bineinteles ca pare ceva paradoxal, absurd, dar de altfel, acesta e modul de manifestare al divinitatii(iertarea, iubirea, jerfa interpretate in exclusivitate rational apar ca nebunie, si totusi sunt singurele cai de a accede in Inparatia Cerurilor).
"Poți garanta că nu a fost așa? După ce l-a făcut pe om crezi că El a ieșit la "pensie"?"
Nu vreau sa zic ca a iesit la pensie sau ca nu a mai lucrat. Vreau doar sa zic ca nu a mai creat.
Am folosit "sacrul si profanul" de M. Eliade si articolul "despre serbarea duminicii in locul sambetei".
Doamne ajuta.
|