o poezie...
Dacă aș fi un bob de grâu de Monahia Nicodema Stoica
Dacă aș fi un bob de grâu, aș aștepta cuminte
Ca să mă coc, răbdând smerit în arșița fierbinte.
Apoi, legat cu frați de-ai mei, la moară de m-ar duce
De pietre m-aș lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.
Cînd m-aș vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorința:
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurărița.
Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O Doamne, ce frumos aș crește, s’ajung la Liturghie!
Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aș preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.
Și dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.
|