View Single Post
  #14  
Vechi 28.07.2021, 07:53:28
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Psalm 23 Vezi mesajul
Da, la acest pasaj m-am referit, multumesc. Dupa cum se stie primele comunitati crestine, din care a facut parte si Apostolul Pavel, erau formate din evrei crestini, in marea lor majoritate, In gandirea iudeo-crestina invierea era un element central si fundamental, intrucat -spre diferenta de gandirea greco-romana- evreii percepeau fiinta umana in mod complet, trup si suflet. Prin urmare moartea nu era deloc perceputa ca ceva natural sau eliberator (precum in gandirea pagana) ci ca un adevrsar care separa plentitudinea fiintei umane, Invingerea mortii prin Inviere de catre Hristos anula acesta putere distructiva a mortii iar credinciosul crestin-cel putin in acele timpuri- traia cu marea speranta si credinta a Invierii, cand Domnul urma sa reuneasca corpul inviat cu sufletul. Aceste elemente sunt clar prezentate in Epistolele Apostolului Pavel, scuze ca nu pot detalia acum. Spre comparatie se poate analiza ciocnirea ideilor iudeo-crestine cu cele greco-romane in scena din Faptele Apostolilor 17:15-34, cunoscuta sub numele de ,,Cuvantarea din Areopag". In momentul in care Apostolul Pavel abordeaza ideea de Inviere este batjocorit instantaneu pentru care in gandirea pagana ideea de nemurire a sufeltului era cea care conta, ideea de inviere era tratata ca absurda intrucat prin moarte sufletul trecea la un nivel superior eliberat de materie cu limitarile ei. Practic la ideea pagana de nemurire a sufletului si atat gandirea iudeo-crestina opunea conceptul de Inviere a mortilor.

Este un alt posibil motiv de ce in Noul Testament se vorbeste atat de putin de starea intermediara (adica starea dintre moarte si inviere) intrucat telul final, marea asteptare privea Invierea si viata vesnica nu undeva dincolo de nori ci pe un pamant nou si un cer nou (vezi Apocalipsa in acest sens). Cei morti sunt cu Domnul si asteapta marea zi a Invierii, cand fiinta umana este din nou completa, practic o noua creatie intr-un cer si pamant nou. Cele doua tipuri de gandire, iudeo-crestina si cea greco-romana erau practic incompatibile, epistolele Apostolului Pavel dand marturie despre efortul sau de a le explica si de a-i convinge pe noii crestini dintre greci si romani de faptul ca Invierea prin Hristos este infrangerea mortii si Invierea celor ce acum sunt ,,adormiti in Domnul" si reunirea cu Domnul si Mantuitorul lor pentru eternitate intr-un pamant nou, lipsit de moarte, durere, pacat sau ceva rau.

Pana in prezent Invierea a ramas marea nadejde in asteptarea intoarcerii Domnului, motiv de tarie in incercari, credinta in fata mortii si convingere ca nimic si nimeni nu ne poate separata de dragostea lui Dumnezeu care ne-a fost aratata in Invierea lui Hristos.
Iudeii cand vorbeau de inviere se refereau la re-intrupare(fariseii,nu saducheii); n-aveau cum sa se refere la invierea aceluias trup inainte de a o demonstra Iisus Hristos, chiar daca mai inainte de El si Enoch a fost ridicat la cer cu trup cu tot.

Ei se refereau cat se poate de firesc la reintrupare si de aceea L-au intrebat ucenicii absolut normal pe Iisus daca orbul din nastere(In9,2) a pacatuit de s-a nascut orb, sau parintii lui(?). Iisus nu le-a raspuns "Cum puteti gandi enormitati ca acestea? Cum ar putea pacatui cineva inainte de a se naste?" Nu, pentru ca era universal raspandita conceptia asta, nu numai la poporul evreu.

Prin invierea lui Hristos ne-a fost aratata Calea, adica mantuirea intr-o singura viata, a celor care-L urmeaza cu fidelitate si staruinta pe Iisus.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)

Last edited by Demetrius; 28.07.2021 at 17:18:23.
Reply With Quote