Citat:
În prealabil postat de eusingur
petre, petre, eu stiu...da multi,nu...asa ca mai bine lasa vorbaria multa si sterila, si incepe prin ai convinge
|
I-am spus si eu ca vorba lunga e saracia omului. Unii cred ca multimea rugaciunilor si faptelor bune e un fel de habotnicism, un fel de gresala. E gresala daca ipocrit fiind ai impresia ca pentru multimea vorbelor si rugaciunilor tale facute inainte altora ca sa fi vazut si barfit de ei vrand sa te ia ei de Dumnezeu ai avea impresia ca pentru asta vei fi mai ascultat si mai miluit de Dumnezeire. Nu pentru multimea nesfarsita a vorbelor si faptelor si rugaciunilor (ipocrite-eretice) vei fi ascultat dar daca multimea rugaciunilor si lucrarilor tale sunt drepte, bune, curate, frumoase, atunci un tot mai mult si mai mare bine adus tuturor si tie face mult mai mult bine decat un bine mult mai putin. Mult si bine nu contravine la putin si bine ci la putin si prost si la mai mult si prost, reu, gresit, lipsit de continut. Deci decat mult si prost mai bine putin si bine dar si mai bine ar fi un mai mult si mai bine sau un foarte mult si foarte bine. Pentru acest ideal al perfectiunii nu inseamna sa ajungi sa te crezi asa un "dumnezeu" pentru faptul ca faci o munca infernala de corector, asa ca un gramatic, ca un profesor care nu poate scrie sau sa vorbeasca decat foarte corect, altfel nu suporta si nu rabda si nici sa se roage nu poate pentru ca sa nu produca erori. Nu e o treaba nici daca te tot corectezi mereu la fiecare minut exagerand. Daca totusi o faci atunci nu e bine sa te vezi mai mare ca altii si dumnezeu caci nu esti decat un fel de program corector care face ceea ce era dator sa faca, sa vorbeasca si sa scrie frumos si curat si fara greseli cu semenii. Un text lug, curat si fara greseli nu e dovada de mandrie si laudarosenie ci de respect la adresa cititorilor si al lui Dumnezeu care a vorbit si a scris impecabil. Problema este insa ca nu sta nimeni sa-ti citeasca texte lungi si atunci trebuie sa ai capacitatea ortodoxa de a sintetiza ceea ce e important in cat mai putine vorbe insa suficient de multe pentru a te face inteles. Dumnezeu nu are nevoie caci el stie vorbele si sentimentele din inima ta ci tu ai nevoie pentru a creste frumos si drept in Credinta, in Cuvant.