Eminescu este contestat de unii si apreciat de altii,insa cu certitudine el este si va ramane un om mare,cu un asemenea talent,mai ales pentru anii optsute(adica o mie opt sute).
Cand eram indragostita adormeam cu cartea lui in brate sau pe noptiera,cand iubesti si esti tanar nu ai cum sa nu te regasesti si sa te contopesti cu poezia Eminesciana.Imi placea atat de mult incat la scoala nu era nevoie sa ma chinui prea mult sa-l comentez,iar cand era vorba de Eminescu profesoara ma lasa in voia mea,sa-l exprim si sa-l comentez din suflet....si-aveam cu siguranta note mari.
Chiar am invatat pe de rost multe din poeziile sale,doar citindu-le frecvent,de placere...mai ales in perioadele in care sufeream asemeni personajului din creatia lui,din iubire,dintr-o tiranica iubire ce ma domina fara sat,fara sa oboseasca de atata simtire.
A trait cam pana la varsta pe care o am eu acum,33 de ani,fiindca restul de sase ani adaugati au fost un sir lung de zbuciumari,boala si durere...durerea de neinchipuit al oboselii si insomniilor care zdrobeste incet dar sigur fiinta trupeasca si sufleteasca laolalta,ca un sacrificiu adus geniului din el.
....................................
"La ce simtirea cruda a stinsului noroc
Sa nu se stinga-asemeni,ci-n veci sa stea pe loc?
Tot alte unde-i suna aceluias parau:
La ce statornicia parerilor de rau,
Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris
Ca visul unei umbre si umbra unui vis?
La ce de-acu nainte tu grija mea s-o porti?
La ce sa masori anii ce zboara peste morti?
Totuna-i daca astazi sau maine o sa mor,
Cand voi sa-mi piara urma in mintea tuturor,
Cand voi sa uiti norocul visat de amandoi.
Trezindu-te iubito,cu anii inapoi,
Sa fie neagra umbra in care-oi fi pierit,
Ca si cand niciodata noi nu ne-am fi gasit,
Ca si cand anii mandri de dor ar fi deserti-
Ca te-am iubit atata putea-vei tu sa ierti?"
.....................
..."CE E VAL CA VALUL TRECE!".....
|