[Allexa]

Of, Doamne!
Florin, problema e că așa cum privești tu lucrurile, Domnul nici nu mai intră în viața ta. Dacă ar fi gândit așa bunicii și străbunicii noștri, cred că nu am mai fi ajuns să trăim azi. Crezi că pe vremea lor era mai ușor? Ei au trecut prin foamete, războaie... Noi avem confort, problema e că ne-am obișnuit cu el și nu-i mai dăm drumul, parcă n-am supraviețui altfel.

Cum să-și crească acei soți cu venituri mici copiii? Prin mila Domnului! Știu caz concret de familie care a primit în dar! un apartament. Aveau 4 copii (acum au 5), dar strigă la Maica Domnului zi de zi - nu pentru apartament, ci pentru tot ajutorul! Și asta e una dintre minunile care știu că s-a întâmplat cu ei (și sigur sunt mult mai multe, că doar trăiesc cu Dumnezeu!)

Pe copii îi faci pentru că ți-i dăruiește Dumnezeu. Și nu-i faci ca să aibă acces la educație, asistență medicală etc, ci îi faci ca să se mântuiască (adică să îi formezi ca oameni credincioși, nu care să pună pe primul loc pe Dumnezeu). Educația vine mai pe urmă, e un mijloc, nu un scop. Și ajută Domnul, nicio grijă!

Legat de post - repet, cazurile punctuale se discută la duhovnic, nu facem noi normă aici - dacă are muncă fizică grea dăm dezlegare. Ce înseamnă greu? Ce e pentru cineva greu, pentru altcineva e foarte greu etc. Dar ideea de bază e că nu doar cu pâine se hrănește omul... dar, vezi, trebuie să ne schimbăm viziunea, să visăm un pic mai sus decât cele pământești.

Legat de relaxare - știi că se zice să ne rugăm totdeauna, neîncetat, de fapt să avem în noi duhul rugăciunii. Și atunci, dacă asta e important pentru noi, ajungem, la un moment dat, să mai selectăm din activitățile de "timp liber" (sună foarte artificial pentru un creștin chiar și ideea de timp liber, că noi trebuie să avem o continuitate în tot ce facem, duhovnicește vorbind) sau să le facem cu un alt gând, nu așa - am făcut ce a trebuit - biserică, curățenie în casă, acum pot să mă relaxeeeez. Înțelegi, Florin, că eu vorbesc de schimbare de atitudine, nu contează foarte mult CE faci? (nu spun că nu avem nevoie de pauză de la muncă, dar e important să nu pierdem reperul permanent - gândul la Hristos și la viața cu El)