Citat:
În prealabil postat de TreciLaRugaciune
Era o pilda pe care nu o mai tine minte asa de bine dar am sa-ti spun ce imi amintesc ( daca vrei o citesti ai sa o gasesti in cartea "Pelerinul Roman" care toate cele scrise sunt spuse de Parintele Cleopa). Era un pustnic care trebuia sa ajunga la Constantinopol, dar pentru ca era prea batran avea nevoie de cineva ca sa-l duca. Atunci vine un mohan tanar la el si pustnicul il intreaba daca nu il poate duce la Constantinopol. Tanarul a zis : "Da, dar cu o singura conditie, pana ce nu ajungem acolo nu ai voie sa imi zici nimic.", iar batranul a acceptat. Pe drum ii cazeaza o familie care aveau un copil mic. I-au asezat la masa si i-au servit de o tava de argint. Noaptea cand s-au dus la culcare, monahul cel tanar se duce, omoara copilul, ia tava de argint si o arunca in rau. Pusticul mirandu'se se intreba:" vai oare ce-am facut am venit cu un indracit spre Constantinopol, dar amintindu-si juramantul sau a tacut din gura". Dupa care mergand spre Constantinopol au intalnit o casa cu 2 orfani. Atunci Monahul se opreste si le da foc la casa, dupa care ajung la o biserica iar monahul incepe si ii sparge geamurile cu pietre. Ne mai putand rabda batranul il intreaba pe Monah: PENTRU CE AI FACUT TOATE ACESTEA? iar atunci monahul se preschimba in inger si ii spune: Eu sunt ingerul Domnului. Iata pentru ce am facut acestea: Pe familia cu copilul si tava de argint, Am omorat copilul deoarece cand avea sa creasca ar fi devenit un criminal, asa i-am luat viata si s-a mantuit, iar tava era furata la randul ei, asa ca am aruncat-o pe rau si au gasit-o niste calugari care aveau nevoie sa-si construiasca o biserica. Casa celor 2 orfani am ars-o, iar de nu faceam aceasta acei copii aveau sa moara de foame, asa au fost luati la orfelinat si au ajuns binecredinciosi si sa aiba familia lor. Geamurile bisericii le-am spart, pentru ca era abandonata si dracii umblau in ea, asa i-am izgonit.
--Cam asta imi aduc aminte din pilda, ideea era, sa nu judecam noi pe oameni cu mintea noastra lumeasca, ca pe cat sunt de departe cerurile de la pamant atat este de dreapta si nepriceputa de mintea umana judecata si dreptatea Domnului. Asa ca nu va ingrijorati, ca Domnul are grija de toate, Pentru ca El vrea ca toata lumea sa se mantuiasca. Scuzati-mi greselile de tipar, si nu ma judecati, ca sunt si eu praf si tarana ca toata lumea. Iertati-ma.
|
Pilda aceasta frumoasa incepe cu acel pustnic care se intoarce de
la targ unde isi vandu-se rogojinile lucrate si pe drum vazuse o
inmormantare fastuoasa a tiranului cetatii respective, iar intorcandu-
se gasise pe avva lui sfasiat si mancat de un leu. Si in durerea lui
se intreba ce judecati face Dumnezeu de permite unui mare ticalos
sa aibe o viata de huzur plus o inmormantare cu fast iar celui sfant
ii da numai nevointe plus o moarte rusinoasa. Si atunci Dumnezeu
se indura de rugaciunile lui si ii trimite acel inger ca sa-i dea o idee
despre complexitatea dar si dreptatea judecatilor Sale.
Acuma referitor la problema din topic, mie nu mi se pare deloc
nedrept, pentru ca unii isi iau recompensele in aceasta viata, iar
altii si le vor lua in cealalta. Fiecare cum prefera. E adevarat ca
mai exista si din aceia care le prefera pe ambele, dar asa ceva e
o favoare. Sigur ca mai exista o categorie, cei ce nu au nici aici,
nici dincolo, dar asta nu mai e vina lui Dumnezeu, ci lenea sau
prostia omului.
Har, smerenie si jertfa de sine.