Citat:
|
În prealabil postat de jenica
Imi amintesc cu drag, de perioada cand mergeam seara de seara la vecernie. Totul se petrece in taina, mai ales iarna cand afara e deja noapte. Pavecernita este atat de frumoasa. Uneori citind la strana uitam ca sunt acolo, stateam ghemuita intr-un colt al stranii si citeam ca "pentru mine". Odata, din greseala am spus ps.50 de doua ori..parintele imi spune la sfarsitul slujbei, ehei jenica am vazut eu ca esti "cam dusa" in timpul vecerniei dar te-am lasat.. Am mai observat ca, de incepeam slujba fara sa cer binecuvantarea parintelui( obisnuiam sa merg la Altar sa iau binecuvanatre pe cap inainte de slujba)nu puteam citi. In aceea perioada am invatat cat de mare este binecuvantarea De multe ori nu ii dam importanta, sau plecam capul mecanic..dar in acel moment se pogoara peste noi Harul!! De nu esti "atent" el se va intoarce la cel care ti l-a Daruit!
|
imi place mult ce ai scris..si eu mi-am dat seama dar in alta imprejurare, cat e de importanta binecuvantarea si cat e de frumos sa ceri si sa primesti binecuvantare. Si..intr-adevar e minunat la vecernie, cand se insereaza si se observa in biserica umbre ale preotilor. Mi-as fi dorit si eu sa citesc la strana.