Se poate sa ai dreptate, dar mi s-ar parea cel putin ciudat ca ceea ce e descris acolo sa prezinte legatura dintre om si Dumnezeu. De la inceput pana la sfarsit totul este expus clar, iar metaforele folosite sunt doar pentru a accentua realitatea - ex. "Ca saruturile tale sunt mai bune ca vinul" sau "Cat de frumoasa esti! Ochi de porumbita sunt ochii tai!"
Probabil unii incearca sa aduca explicatii teologice textului pentru ca e vorba de relatia dintre un barbat si o femeie. Parerea mea, care mi se pare corecta dar este doar o parere nu si o informatie care o iau ca un adevar absolut, este ca in Cantarea Cantarilor e prezentata o relatie normala, cu sentimente normale intre un barbat si o femeie. Nu e nevoie de un geniu pentru a se observa ca o religie, oricare ar fi ea, gresit inteleasa tinde sa duca la dezechilibru in familie sau comunitate daca este inteleasa gresit sau dusa la extrem. Parerea mea e ca aceasta scriere transmite un mesaj simplu si anume ca e normal sa ne iubim sotiile, e normal sa fim indragostiti. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea sa iubim si e normal sa o facem. E normal sa ne exprimam sentimentele fata de persoana iubita.
Imi amintesc de o replica a unui tip de pe un alt forum in care se discuta despre sex si pacat. Tipul a spus ceva de genul asta "Nu placerea de a face sex e pacat, ci faptul de a face sex in afara casatoriei." Mi se pare ca ceva asemanator vrea sa se sublinieze in Cantarea Cantarilor, si anume ca nu e nimic gresit sa iubim si sa fim indragostiti - trebuie doar sa avem grija sa o facem in concordanta cu ceea ce spune Dumnezeu.
|