[silverstar]

În prealabil postat de antoniap

Eu cred ca tot ce se da spre pomenirea mortului are un rost. Cel care a primit astfel de obiecte are datoria sa se roage pentru raposat. Ca mai degenereaza lucrurile - e adevarat. Dar nu trebuie sa deznadajduim. De aceea e bine ca astfel de lucruri date de pomana sa ajunga la cineva care chiar are nevoie de ele. Acela va putea sa inalte o scurta rugaciune din inima atunci cand va folosi obiectul respectiv. Cunosc persoane care cu prilejul unor praznice pentru cei adormiti au mers la azile sau la orfelinate.

[COLOR=teal]Cam aşa ar trebui să fie, dar nu e...[/COLOR]
[COLOR=teal]Se împarte după principii subiective şi selective: dăm pentru că şi ei ne-au dat; lor pentru că au venit de departe; aceştia şi ceilalţi ne sunt rude şi vecini şi nu se poate... Şi săracilor, la masă, le vine rândul mai târziu, după, după ce servesc domnii... Şi... numai dacă rămâne... [/COLOR]
[COLOR=teal][/COLOR]
[COLOR=teal]În fine, nimic din ceea ce se dă aici, pe pământ, de sufletul celui care nu mai este, nu ajunge dincolo. Cunosc cel puţin două întâmplări - le-am postat mai jos - care m-au lămurit că tot ce se face aici e pentru oameni, pentru cei rămaşi, nu pentru cei ce nu mai sunt. [/COLOR]
[COLOR=teal][/COLOR]
[COLOR=teal]De sufletele noastre trebuie să ne îngrijim cât trăim că pe urmă, ce fac ceilalţi, e inutil...[/COLOR]

[COLOR=#008000]Astăzi am găsit citatul acesta, [SIZE=3]"Nu rămânem decât cu ceea ce dăruim". [/SIZE]Exact în forma în care îl vedeţi. Mi-am amintit de o discuţie, de acum câţiva ani, avută cu fosta mea profesoară de lb română.

Mi-a povestit despre un tânăr din blocul în care locuia, tânăr care a copilărit cu fetele dumneaei, şi care a murit la 17 ani. L-a visat după ani şi ani, îmbrăcat într-o hăinuţă de copil mult prea mică pentru cum arăta atunci când a murit... L-a întrebat de ce aşa, când ea ştia că mama lui îi dăduse de pomană braţe de haine. Atunci, în vis, tânărul a spus că, pe pământ, cât a trăit, e singurul lucru pe care el, cu mâna lui, l-a dat de pomană.

Şi, acum contradicţie la ceea ce am povestit mai sus. În acelaşi vis, băiatul i-a cerut nişte sarmale de varză, dar printre sarmale să fie şi bucăţele de costiţă afumată. Exact cum gătea doamna...

Doamna era foarte afectată de acest vis...

[/COLOR][COLOR=#008000][SIZE=3]O poveste din pateric
[/SIZE]
A fost de mult, tare de mult, un imparat foarte zgarcit.
Odata, la o vanatoare, i-a venit chef de cartofi copti in camp. Slugile au facut foc acolo si i-au copt cartofi. A venit la foc si un oarecare ins flamand si imparatul i-a aruncat si lui niste cartofi copti.
Cu timpul, imparatul a imbatranit si i-a venit randul sa moara. Inainte de a muri si-a adus aminte ca nu a facut milostenie toata viata si i-a lasat cu limba de moarte fiului sau sa-i faca 40 de praznice cu mese pentru cei saraci. Fiul de imparat, fiind foarte credincios, a facut cum i s-a spus.
Dupa aceea, a cazut intr-o stare asemanatoare cu somnul si a venit un inger si l-a dus la un palat unde erau 40 de sali luminate si frumos impodobite si in fiecare sala cate o masa lunga plina de tot felul de bucate, dar nu statea nimenil la mese. Ingerul i-a zis ca acele mese erau praznicele facute de el si ca il astepta pe el! Tanarul a zis ca el le-a facut pt tatal lui. Atunci, ingerul l-a dus pe un maidan si tanarul l-a vazut pe imparat mancand niste cartofi copti, serviti de un tanar frumos![/COLOR]