Tocmai citesc o carte despre Sfântul Nicolae. Mărturii ale oamenilor care au primit ajutorul si dragostea bunului Sfânt Nicolae. Minunat și impresionant.

M-am gândit să vă propun să facem cunoscute toate acele intâmplări minunate care au avut loc in viața noastră prin ajutorul primit de la Dumnezeu, prin Sfinții Săi.

Eu una am primit mult ajutor deși sunt atat de păcătoasă si nevrednică.
Cred ca primim toți, in fiecare clipă a vieții noastre dar nu suntem constienți mereu de asta, insă realizăm si suntem constienți de ajutorul primit doar in momentele de mare cumpănă.
Am sa incep cu o minune petrecută cu cațiva ani in urmă, vreo șapte.
In luna noiembrie am inceput să am niște simptome ciudate. Nu am mers la medic, din lipsă de incredere față de majoritatea celor la care avem acces in mod obișnuit. Până in decembrie simptomele s-au accentuat si mă deranjau.
Unul din colegi m-a luat mai cu de-a sila și m-a dus la o cunostinta de-a lui, medic. Dupa ecografie i-am surprins discutând și am ințeles că nu e bine cu mine. L-am luat la intrebări pe coleg și până la urmă mi-a spus că e ceva grav, dar nu știa nici medicul exact, insă bănuia, vazuse o tumoare, așa cum s-a exprimat “n-a mai vazut așa ceva”.
Am mers acasă, mă gândeam ce aș putea face.
Era in preajma Crăciunului, oricum urma o perioadă de sărbători, imi inchipuiam (dintr-o lungă experiență anterioaăa) că in spitale nu prea se lucrează cu tragere de inimă mai ales de sărbători, medicii nu te bagă in seamă.
Nu știam ce să fac.
Mi-am amintit de un tratament cu petrol. L-am aplicat.
Mă rugam la Maicțta Sfântă să mă ajute, să mă ajute că in spitale nu am nici o nadejde, iar dacă boala era ceva foarte grav n-aveam nici o nădejde in ajutorul omenesc.
După Anul Nou am mers iar la ecograf. Nu se mai vedea nimic, i-am explicat noului medic la care am mers ce si cum, unde să caute.
Nu găsea nimic. I-am zis de tratamentul cu petrol pe care l-am făcut. Era mirat, contrariat, se uita la mine cam ciudat, pentru că nu găsea ce reclamam eu ca ar trebui să găseasca la ecografie, plus tratamentul aiuritor cu petrol de care îi vorbeam. Cred ca m-a socotit cam nebună.
Am continuat tratamentul cu petrol, până am terminat toată cura, așa cum știam că trebuie făcută.
In acea perioadă tocmai coseam un goblen, Madona Sixtină (oare intâmplător? primul meu goblen). Cosându-l, mă gândeam că atunci când va fi gata, o să merg sa-l duc undeva, la o biserică, drept multumire catre Maica Sfânta pentru ajutorul pe care l-am primit. Până la urmă am ajuns cu tabloul la o mănăstire, măicuța stareță era foarte incântată si săruta tabloul dus de mine, ca pe o icoană ( eu m-am mirat, dar măicuța săruta tabloul cu dragoste!).
Tocmai ce venise dintr-un pelerinaj din Grecia, si imi zice: hai să vă dau și eu ceva. Imi dă niște mătănii și o carticică despre viața și minunile Sfântului Ioan Rusul zicându-mi că a fost la moaștele Sfântului, la Evvia.

Ajung acasăș și încep să citesc cartea. Rămân uimită: Sfântul Ioan Rusul este prăznuit de ziua mea de naștere! Nu știam asta, in calendarul nostru nu este trecut. Am fost copleșită de bunătatea Maicii Sfinte care pe lângă multul ajutor pe care mi l-a dat in boală, mi-a dat in dar un Sfânt.

Eu mersesem sa-i mulțumesc și Maicuța mi-a mai facut un dar!

Vă dați seama câtă bunătate?!