Citat:
În prealabil postat de beniamin777
1. Dupa ce Maica Domnului a plecat dintre ei, tot nu i s-au inchinat ( cum se face in bisericile istorice). Ba, mai mult, in epistolele lor, Sfintii Apostoli nu au pomenit nici un cuvant despre Maica Domnului. De ce?
2. De ce nu aveau Sfintii Apostoli icoane cu Domnul Iisus Hristos ca se inchine in fata lor?
3. Sfintii Apostoli, fiind in viata, au refuzat categoric sa primeasca inchinare de la oameni. De cand a aparut inchinarea la sfinti?
|
1. Pentru ca primii crestini erau hraniti cu lapte si nu erau capabili sa digere hrana solida
2.In acest puct 2 exista multa viclenie. Stiti prea bine cam care erau tehnicile de pictura din acele vremuri; era cam greu sa porti la gat o bucata de piatra sau de lemn pe care era pictat ceva, ca sa nu mai spun cam cati pictori se gaseau. Oricum, atat in catacombele Romei cat si in bisericile primilor crestini care exista si azi pe teritoriul Turciei putem vedea picturi cu chipuri de sfinti, inclusiv picturi cu sfanta Fecioara Maria. Acestea sunt dovezi clare ca acei crestini nu se fereau sa foloseasca icoanele; tocmai pentru credinta lor au fost prigoniti. Dumneavoastra alegeti sa ignorati ceea ce faceau primele counitati de crestini spunand ca, chipurile, nu erau chiar de pe vremea apostolilor. Am totusi convingerea ca acei crestini care au trait in catacombele Romei sau in orasele subterane de pe teritoriul Turciei aveau credinta fundamentata chiar pe invatatura data de apostoli, chiar daca au trecut vreo 200 ani de la moartea apostolilor. Si evident, ei, cei prigoniti pentru credinta lor, pot fi pentru noi un model mult mai demn de urmat decat inchipuirile unei pseudo profetese si a unor sarlatani care au inventat un presupus sfarsit al lumii care n-a venit, dupa care au inventat "speranta celei de-a doua veniri" ca sa nu mai cada in ridicol.
3. Sfantul apostol Ioan, in viata fiind, s-a inchinat unui inger. Asta e o dovada de umilinta. Sfantul apostol Petru, in viata fiind, s-a opus cand un crestin i s-a inchinat. Asta e tot o dovada de umilinta. Dumneavoastra va puneti intotdeauna in postura celui lipsit de umilinta (care nu doreste sa recunoasca valoarea sau sfinteinia unui om facand gesturi exterioare, cum ar fi, de exemplu, sarutatul mainii) si alegeti intotdeauna atitudinea aroganta a celui care nu se inchina, chipurile, pentru ca asta ar displace Domnului. Domnului ii place umilinta, iar cine e capabil sa se umileasca in fata unui semen de-al sau pe care il vede, cu atat mai mult va fi capabil sa se umileasca in fata Lui Dumnezeu pe care nu Il vede.