Cum trebuie sa sarbatorim Rusaliile?
Ce-ati raspunde daca v-ar intreba cineva foarte repde: “Spune-mi cand este sarbatoarea Rusaliilor?” Probabil ca, la fel ca si mine, ati da din umeri si v-ati repezi sa cautati data in calendar. Aflati la intersectia celor doua lumi, cea romaneasca si cea americana, crestinii baptisti romani din America si Canada sunt descumpaniti in privinta sarbatorilor crestine.
Plecati de sub tutela bisericilor nationale din Europa, crestinii din America au creat o societate care nu mai respect acalendarul traditional crestin. Singurele exceptii notabile, nici acestea practicate peste tot, sunt Pastele si Craciunul.
Adaugati la aceasta realitate si faptul ca biserica pentecostala acorda sarbatorii Rusaliilor o prea exagerata, in conceptia noastra, importanta si veti ajunge sa constatati ca pentru baptisti, aceasta sarbatoare este, daca nu neglijabila, cel putin dicutabila.
Rusaliile isi au totusi importanta lor biblica si o recapitulare a evenimentelor petrecute atunci nu poate decat sa ne faca bine, atat credintei, cat si practicii noastre crestine.
Primul lucru care trebuie remarcat despre Rusalii este ca sunt o sarbatoare de ”duminica”. Cea de a cincizecea zi, este un multiplu de 7 plus inca o zi, ceea ce o face sa cada intotdeauna nu in Sabat, ci in cea ditai zi a saptamanii. Prin aceasta, Rusaliile Vechiului Testament sunt dovedite ca o anticipare a harului care ne-a venit odata cu Noul Testament.
Al doilea lucru pe care-l remarcam este ca Rusaliile au marcat abilitatea de a scoate Evanghelia din granitele stramte ale iudaismului, pentru a o raspandi la toate neamurile de pe fata pamantului. Abilitatea de a vorbi in limbi noi a marcat cu “foc si cu vant” ca se intra intr-o dispensatie noua, acea a mantuirii duse pana la marginile pamantului.
Cum ar trebui sa sarbatorim amintirea unei astfel de zile?
In nici un caz cu o naiva asteptare a unei repetaria ei in fiecare an calendaristic. Rusaliile au fost o “poarta” prin care s-a trecut acum doua mii de ani, nu o destinatie la care trebuie sa ne tot intorcem. Bisrica nu traieste privind inapoi, ci aruncandu-se spre ceea ce este inainte in implinirea plenara a planului divin.
De Rusalii aniversam bunatatea lui Dumnezeu venita peste noi: “Caci fagaduinta aceasta este voi, pentru copiii vostri wsi pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru” (Fapte 2:39).
De Rusalii aniversam importanta venirii Duhului Sfant pentru formarea Bisericii, pentru nasterea noastra din nou si pentru imputernicirea noastra sa vestim Evanghelia. Odata cu Rusaliile am intrat in “epoca puterii venite de sus” (Fapte 1:8). Rusaliile ne aduc aminte ca, in afara Duhului Sfant, nu exista in noi nici un fel de resurse suficiente pentru implinirea misiunii noastre crestine.
De Rusalii ne aducem aminte ca ne apropiem cu pasi mari de vremea sfarsitului. Traim deja “ultimele zile” si Domnul nostru poate reveni oricand. Se cade cu atat mai mult sa ne luam chemarea si lucrarea in serios: “Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Christos pe acest Isus si noi toti suntem martori ai Lui” (Fapte 2:32,36).
Ce-am putea face in mod special de Rusalii? De Rusalii ar trebui sa proclamam Evanghelia macar la o singura persoana necunoscuta noua. Aceasta ar fi un semn ca am inteles adevarata semnificatie a evenimentului. Altfel, sarbatoarea va fi o simpla “comemorare”, rece si sterila.
[Daniel Branzai]
|