Citesc în ”România libera” de joi un articol aiuritor, cu personaje aflate undeva intre "Cascadorii risului" si spitalul de nebuni.
Doar ca respectivii sint politicieni, mai precis consilieri judeteni in Buzau. Povestea este urmatoarea: dupa alegerile locale din acest an, consilierii PDL si cei ai PNL s-au aliat si au format o majoritate potrivnica Presedintelui de consiliu ales direct, pesedistul Victor Mocanu. Cum oamenii de la PNL si PDL nu prea aveau incredere unii in altii, au facut un juramint scris ca nu vor trada alianta. Juramintul a fost facut in fata unui preot si fiecare a jurat pe Biblie. Pitorescul text suna cam asa: "Eu, consilier judetean, jur cu toata fiinta mea, in fata lui Dumnezeu si a constiintei mele, ca nu voi trada aceasta întelegere prin vot sau alte mijloace, iar daca voi incalca acest juramint ma voi asemana lui Iuda Tradatorul, Dumnezeu sa ma pedepseasca pe mine si pe familia mea".
Doar ca presedintele Mocanu nu s-a lasat impresionat de o asemenea cucernicie. Vicepresedintii de la PNL si PDL au primit birouri in pod, fara secretare si telefoane. Pina la urma, PNL a cedat si a decis sa se alieze cu PSD. Doar ca exista o problema: juramintul fata de PDL. Astfel, a fost adus un sobor de preoti la sediul local al PNL si s-a tinut o slujba de rupere a legamintului. Preotii s-au rugat pentru sufletul fiecarui penelist si au ridicat blestemul care risca sa se rasfringa si asupra familiei in cazul dezertarii din alianta.
Recunosc ca as fi platit bilet ca sa asist la cele doua slujbe. O asemenea scena nu gasesti pe toate drumurile si bate orice film despre nebunia vietii in Balcani. Regizorul Kusturita e mic copil pe linga povestile oferite de realitatea politica din Buzau: niste barbati de stat care jura cu ”toata fiinta” lor pentru o alianta politica si apoi stau cuminti sa fie tamiiati pentru a scapa de blestemul lui Iuda.
Dar cind hohotele de ris se potolesc, realitatea a la Kusturica isi pierde farmecul. Jegul moral este absolut pentru ca se invoca numele lui Dumnezeu si cele sfinte pentru niste fandari politice. Babele care se bat la coada pentru aghiazma au un aer inocent pe linga acesti politicieni. Acolo credinta este barbara, dar are o finalitate spirituala. Spiritul crestin nu le-a invatat ca trebuie sa iti respecti fratele intru credinta, chiar cu riscul sa ramii fara sticla de Fanta plina cu apa sfintita. Totusi, ele nu cistiga nimic din acea buluceala. Iau numele Domnului in van pentru iluzia sfinteniei imbuteliate in plastic. Dar politicienii care jura pe Biblie si apoi se dezleaga la preot au ceva de cistigat. Ei seamana mai mult cu vrajitoarele de la OTV, care isi fabrica miracole mincinoase contra cost.
Credinta de parada devine o realitate îngrijoratoare in politica noastra. Respect miscarile politice bazate pe valori morale si religioase. Nu sint adeptul laicismului cu orice pret. Dar aliantele politice legate si dezlegate pe Biblie reprezinta o noua infringere a credintei adevarate, acel gen de traire care se manifesta prin retinere si bun simt.
Biserica Ortodoxa Romana ar trebui sa aiba o pozitie publica fata de preotii care au participat la acea mascarada. Altfel, la cite tradari si rasturnari de aliante avem in Romania, vom avea curind o lista de preturi: atit costa un jurat pe Biblie, atit te costa o dezlegare. Dat fiind ca vorbim despre politicieni, s-ar putea ca preturile sa se exprime direct in comisioane si procente.
Acestia sunt cei ce ne conduc tara.:|
|