Calea vietii
Maria-Lucia CORNEA
Pașii mei aleargă spre Tine Doamne,
Dar pe cale mă împiedic mereu
De pietre, spini și rafale
Și drumu-i greu, tot mai greu.
Cu corpul zdrobit de atâtea căderi
Cu inima-mi frântă și grea
Alerg încă Doamne cu temeri
Și îți cer ca Petru mâna.
Am Doamne încă atâta neputință,
Dar cad, mă ridic și pornesc,
Tu știi Doamne a mea nevoință
Când pașii tot mai greu îi târșesc.
Tu mai știi că murdară mi-e firea,
Din înalta-ți mărire din Cer
Întoarce-Ți cu milostivire privirea
Și nu mă lasa Iisuse să pier!
Iartă-mă iubite Stăpâne Ceresc
De faptele rele ce pe cale
Le-am ridicat ca pe un Everest
Și privesc spre Tine cu jale.
|