Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Dar...oare asa este si crestineste si spiritual ?
Nu prea,deoarece povestea de pe forum mi-a amintit de 2 intamplari in care protagonisti sunt Parintele Galeriu in Bucuresti si Parintele Tihon din Muntele Athos.
Intorcandu-se seara mai tarziu,de la niste binecuvantari Parintele Galeriu a fost atacat de hoti pe strada;acesta nu numai ca nu le-a dat banii care-I avea asupra sa dar le-a mai dat si pantofii si salul,astfel incat s-a intors acasa intr-un hal si a stat bolnav o saptamana deoarece era frig si zapada pe jos,in acea perioada.
Parintelui Tihon,i s-a intamplat sa fie calcat de hoti la chilia sa si deoarece nu aveau ce sa fure pt ca Parintele inadinans nu voia sa sminteasca pe nimeni cu posesiile materiale si deci nu detinea nimic de valoare,atunci hotii i-au furat Psaltirea.Din intamplare a fost prinsi de politie si speriati au declarat ei insasi ca au intrat in chilia aceluia si i-au furat Psaltirea.
Atunci politistii s-au intors la Parinte spunandu-i ca tocmai au gasit hotii care i-au furat cartea dar ca el trebuie sa mearga la Pireu ,unde se va tine Ancheta si judecarea hotilor.Parintele s-a impotrivit dar nimic,a fost luat mai mult cu forta la judecata sa depuna marturie.El spunea intruna ca deja a iertat hotul,deci nu mai este nevoie de judecata.
In timpul judecatii plangea si se tanguia ca nu voia ca el sa fie motivul de inchisoare al acelora;pana la urma li s-au facut mila de plansul si zbaterea omului batran si sfant si l-au lasat sa plece.
Parintele Tihon nu mai pregeta sa se mire dupa aceasta intamplare;spunea:"mai,acestia din lume au reguli diferite,nu stiu ca Tatal ne cere sa iertam!"
Mai bine pun linkurile cand ma intorc,acum trebuie sa ies in graba.
Caci nu am un talent narativ deosebit :)
|
O să-ți răspund la acestea cu o vorbă tot a unui părinte deosebit - Nicolae Steinhardt. El spunea că poți ierta (și chiar ești dator) răul care ți se face ție; dar ești dator să nu taci, să nu fii pasiv atunci când este vorba despre răul care i se face altuia.
În cazul cutiei milei nu se fura din buzunarul persoanei care a văzut fapta.
Trebuie să ne ferim a răspunde răului cu rău, este adevărat. Domnul spune să-i dai și cămașa celui care îți cere haina, să faci un dar din ceea ce el vrea să ia de la tine cu forța. Cred că așa au gândit părinții pe care i-ai pomenit mai sus. Le-a fost milă de bieții hoți, poate și pentru starea morală în care se aflau dacă s-au dedat la astfel de fapte, și au vrut să-i ajute, să le ofere mila și dragostea lor; iertându-i din start, evident.
Tot părintele Galeriu, la sfârștiul unei liturghii, a anunțat în biserică faptul că se furaseră banii din cutia milei. Îi deplângea pe hoți și se ruga pentru ei ca să fi fost în nevoie și să nu li se socotească păcatul. Nu ar fi dorit să fie pedepsiți, dar ar fi vrut să se pocăiască pentru a se mântui. Îl întristase, însă, fapta și nu cred că dacă i-ar fi surprins pe făptași în momentul acțiunii nu le-ar fi spus nimic.
Răul (faptele rele) trebuie izolate de societate, o spunea tot Părintele.