[MineaPeter]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

1. Terminologie. Sectari

Si la ortodocsi si la neoprotestanti există badarani.
La fel cum exista si altii binecrescuti, niste adevărati gentlemani.

Badaranii ortodocsi cand vorbesc despre crestinii neporotestanti îi numesc sectari. Badaranii neoprotestanti cand se refera la crestinii ortodocsi ia numesc necrestini/ necredinciosi. Si badaranii ortodocsi si cei neoprotestanti sunt marlani fara sa isi dea seama.

Aici merge și o altfel de împărțire a oamenilor care se zic creștini, cu multiplele lor credințe.

Protestanții. Toți cei care, de la 1517 încoace, s-au frânt din catolicism sau au fost urmași ai celor despărțiți de papă (luterani, anglicani, calvini, maghiari reformați, apoi baptiști, prezbiterieni, metodiști, Penticostali Tradiționali, „pocăiți” după Evanghelie, adventiști... u.s.w. etc. ș.a.m.d. and counting), în virtutea rădăcinii lor romane îndepărtate, merită să fie numiți romano-protestanți. Pentru că înaintașii lor de până la 1517, genealogici și mai ales ideologici, au atârnat de Roma, de catolicism și de Filioque! Și Crezul strâmb cu Filioque a rămas în continuare pe la cultele protestante care mai recunosc Crezul!
La marginea categoriei de romano-protestanți, în care sunt incluși evident și cei intitulați cu „neo”, intră anti-trinitarienii mormoni, unitarieni și iehoviști. Măcar Penticostalii Tradiționali și alți romano-protestanți au bunul simț să recunoască existența Sfintei Treimi, ca Dumnezeu Unul întru Ființă și Întreit în Persoană, pe câtă vreme cele trei categorii marginale de mai sus falsifică dogma Sfintei Treimi urât de tot, nerecunoscând că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu și Om, Fiul Omului.

Catolicii. Și ei se despart tot în greco, romano și alte rituri liturgice (armeano, siro-malabarezo-catolici, maroniți, italo-albanezi - aceștia din urmă fiind de fapt un fel de stră-greco-catolici - , siro-catolici...). O ciulama întreagă de rituri, dar principalele pe care le cunoaștem aici în țară sunt cele cu greco și romano. Și era și un pic de armeano!

Ortodocșii. Dacă nu știați, sau nu ați conștientizat încă acest lucru, chiar dacă Ortodoxia NU a avut o Reformă și pe urmă o Contra-Reformă și un Conciliu Tridentin, așa cum au avut ereticii catolici în murdarul secol al șaisprezecelea, cel otrăvit de germenii criminalității conchistadorilor catolici prin Americi și de ereziile gâlgâietoare care țâșneau vârtos din părintele lor catolicismul, sub numele de „Reformă”, totuși chiar și noi, în Ortodoxie, avem protestanții noștri, care astfel merg denumiți greco-protestanți!

Cine sunt aceștia? Oamenii desprinși direct din Ortodoxie în ultima jumătate de mileniu, fără însă a adera la vreo credință apuseană: rascolnicii, lipovenii, schismaticii care au provenit din mișcarea „Oastea Domnului”, vechi-calendariștii aceia care rebotează, rătăcitorii în ape tulburi de la „Noul Ierusalim” pucios al lui Moroco, oricare alte grupări desprinse mai de curând din comuniunea ortodoxă și nerecunoscute oficial (cu clerici caterisiți care continuă să slujească ilicit, cum s-a întâmplat cu Padre Avondios din nordul Italiei, care am înțeles că pe la începutul anilor 2000 a recunoscut că este homosexual în România și a ieșit din preoția noastră cea oficială) - toți acești oameni sunt greco-protestanți. Deci există și un protestantism originar din Ortodoxie!

DaCĂ CAtolicismul (cacofonie intenționată) se împarte în greco și romano, de ce să nu fie și protestantismul + Ortodoxia tot greco și romano? Nu-i așa? Până la urma urmei, Bătrânul Continent creștinat în Antichitate se fonda pe culturile greacă și romană!

Și aceasta nu este tot. Chiar și ortodocșii pot fi împărțiți în greco-ortodocși (noi, cei botezați și care ținem de ritul bizantin sau grecesc) și romano-ortodocși, adică aceia care aparțin de ritul ortodox-occidental care, pe englezește, se mai cheamă Western Rite Orthodoxy. Deși la nivel subtil și această formă de Ortodoxie se subordonează celei grecești sau „Eastern”, totuși, trebuie să ținem cont că este concepută după rituri vestice, ca de pildă Sfânta Liturghie a Sfântului Tihon, Sfânta Liturghie a Sfântului Grigore, Sfânta Liturghie englezească (sic!) și alte câteva. Deci romano-ortodocși!
Chit că aici denumirea de romano este trasă bine de păr, prin analogia „Vest = Cultura de origine romană”, căci Liturghiile efective în care se slujește Ortodoxia de Vest nu par să fie tocmai acelea în care slujeau occidentalii din primul mileniu creștin, care erau și ei, încă, ortodocși în credință. Aceia aveau vechiul rit roman, ritul galican, pe cel mozarabic...
Oricum, putem folosi sensul extins al cuvintelor și să spunem că toate felurile de creștini se pot împărți în greco și romano! Greco-ortodocși, romano-ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, greco-protestanți și romano-protestanți. Și ca să și ricanăm, în zilele noastre cei mai „romano” dintre ortodocși sunt creștinii ortodocși care locuiesc la Roma!

Deci așa. Acum știm că, de exemplu, colegul nostru de forum Penticostalul Tradițional este romano-protestant. Iar Moroco, cu păsărelele cele pucioase și noul ierusalim (cu i mic) din inima și mintea sa, este greco-protestant!

Apropo, Moroco, pe unde mai ești dumneata? Te-ai bărbierit? Ia să faci dumneata bine să-ți editezi denumirea aceea aiuristo-elaborată de la „Religie” din datele profilului și să pui acolo că ești protestant! Pentru că, așa cum vedem mai sus, ciracii lui tanti Verginica de la Noul Ierusalim (cu majuscule, îți fac o favoare) cel pucios sunt greco-protestanți!
Mai bine ar fi să te convertești la adevărata Ortodoxie și să lași deoparte rătăcirea pucioasă. Și Penticostalul Tradițional ar trebui să se boteze ortodox cât timp mai este în viață. Nu încercați marea cu degetul, căci după moarte este târziu!

Și să nu uităm: curând începem Săptămâna Brânzei. Așa că ia să mai lăsăm încolo limba de vită cu măsline și sos și ciulamalele fierte cu suc de roșii. À bon entendeur, salut!

Trăiască Ortodoxia creștină, care este singura credință adevărată!