Benjamin Franklin ( 1706 – 1790 )
Viata lui Benjamin Franklin este un exemplu de reusita prin perseverenta si tenacitate, chiar pentru oamenii care se nasc pe cele mai de jos trepte sociale. “Acesta este omul care a smuls fulgerul din inaltimea cerului si sceptrul din mainile tiranilor, scrie pe soclul monumentului ridicat in onoarea acestui american intelept, bun la suflet, sfatos si extraordinar de muncitor.
Benjamin Franklin se naste pe 17 ianuarie 1706, langa Boston, in familia unui fabricant de sapun ce avea nu mai putin de 16 copii, Benjamin fiind al 17-lea. Initial, tatal doreste sa-l faca preot, insa saracia il impiedica sa-i poata plati taxele scolare, asa ca isi da fiul sa invete diferite meserii.
Observand pasiunea fiului sau pentru carte, tatal il da pe Benjamin la o tipografie. Meseria il atrage pe copil, mai ales ca are la indemana o multime de carti pe care le citeste pe nerasuflate in timpul noptii. Adesea, dimineata il gaseste pe Benjamin cu cartea in mana, fara ca acest fapt sa afecteze constiinciozitatea lui la lucru. Niciodata patronul sau nu a avut motive sa se planga de ceva rau in dreptul lui, caci prin munca sa, Benjamin reuseste sa se faca stimat si respectat de toti cei din jur.
La doar 15 ani, Benjamin ajunge gazetar la un ziar ce se tiparea in tipografia unui frate al sau. Noua postura il aduce in legatura cu multi intelectuali din Philadelphia, avand ocazia sa asiste la multe discutii animate. Ceea ce este de remarcat inca din acesti ani ai tineretii lui Benjamin Franklin este deosebita lui modestie. Vorbirea lui este plina de tact si lipsita de expresii care ar fi putut provoca reactii adverse.
El insusi recunoaste mai tarziu: “Intotdeauna ma folosesc de expresii ca: “imi inchipui”,” eu cred ca”, “mi se pare ca lucrul acela ar fi asa”, “daca nu ma insel”. Acest obicei mi-a adus bogate succese atunci cand eram pus in situatia de a convinge pe altii ca parerea mea e cea mai buna si a-i determina sa ia anumite masuri. Daca m-as fi folosit de expresii pretentioase si tari, as fi provocat rezistenta si dusmanie si nu-mi puteam atinge scopul urmarit.”
Ajuns la conducerea unei tipografii din Philadelphia, se remarca foarte curand prin munca si cinste. Iar roadele nu intarzie sa apara. Vestea despre acest tanar muncitor si cinstit se raspandeste si multi prieteni bogati se ofera sa-l ajute cu bani pentru a-si deschide propria lui tipografie, lucru care s-a si intamplat.
Devenit patron de tipografie, multi s-ar fi asteptat ca viata lui Benjamin Franklin sa se schimbe. Insa el ramane acelasi om modest, fie atunci cand isi indeplineste indatoririle de patron, fie atunci cand lucreaza ca un ucenic sau ca un caraus care duce hartia necesara tipografiei cu roaba.
Curand, tipografia “Franklin” ajunge cea mai renumita din Philadelphia. Dorinta de progres si dezvoltare nu-l va parasi pe tanarul Benjamin niciodata. Pentru a invata sa scrie si sa se exprime mai bine, citeste mult si ia notite. Pentru a invata sa socoteasca, invata aritmetica si geometria. Pentru a-si cumpara carti, face economie la mancare. In timp ce altii cheltuiesc mare parte din bani pe mancare, el isi cumpara struguri si paine, aceasta fiind toata masa lui, fiind convins ca “hrana simpla ii da mintii o patrundere mai agera.”
La 24 de ani, Benjamin Franklin isi face un plan care sa-l ajute sa ajunga la perfectiunea morala. “Mi-am facut planul cutezator si anevoios de a ajunge la perfectiunea morala”, spunea el. “Doream sa-mi petrec viata fara sa fac nicio greseala.”
Lupta cu sinele nu este insa usoara. Mai tarziu recunoaste: “Fiindca stiam, sau credeam ca stiu, ce inseamna bine si rau, nu intelegeam de ce nu pot sa fac binele si sa ma feresc de rau. Cand ma straduiam din toate puterile sa ma feresc de o greseala, cadeam in alta, fara sa-mi dau seama. M-am convins repede ca numai interesul pe care-l aveam de a fi pe deplin cinstit nu era de ajuns sa preintampin caderea in pacat; trebuie sa renuntam la deprinderile rele, sa ne formam altele mai bune si sa ne intarim in ele, caci altfel niciodata nu vom putea fi siguri de o statornica si uniforma indreptare a purtarii noastre.
Prin urmare, ca sa ajung aici, m-am gandit ca e bine sa adopt urmatoarea metoda: sa-mi aleg 13 calitati sau virtuti dupa care sa-mi conduc viata si pe care le consideram atunci ca necesare sau de dorit. Am pus langa fiecare cate o scurta invatatura care arata pe deplin marimea si importanta pe care le-o dadeam acestor virtuti.”
Luand ca exemplu viata lui Christos, Franklin isi noteaza intr-un caiet toate obiectivele pe care le urmarea:
1) Cumpatare – Nu manca pana la suprasaturatie !
2) Tacere – Nu vorbi decat ce poate fi de folos pentru tine si pentru altii; fereste-te de discutii inutile !
3) Ordine – Fiecare lucru sa-si aiba un loc, fiecare afacere, un timp hotarat !
4) Hotarare – Fii decis sa faci ce esti dator sa faci; executa fara amanare ceea ce ai decis !
5) Economie – Nu cheltui nimic fara a fi necesar !
6) Munca – Nu pierde timpul, ci ocupa-te neincetat cu ce este folositor; abtine-te de la orice fapta de prisos !
7) Sinceritate – Fereste-te de orice fel de prefacatorie; formeaza-ti judecati drepte si sincere si conformeaza-te lor cand vorbesti !
8) Dreptate – Nu face rau nimanui; nu afecta interesele altora si nu intarzia sa faci binele la care te obliga datoria !
9) Moderatie – Fereste-te de extreme; nu te supara pe nedreptatile care ti se fac, daca tu crezi ca nu le meriti !
10) Curatenie – Nu suferi necuratenia nici pe corp, nici pe haine, nici in casa !
11) Liniste - Nu te tulbura de nimicuri, nici de intamplari obisnuite de care poti scapa !
12) Castitate – Nu te lasa in voia placerilor trupesti !
|