[myself00]

În prealabil postat de preamultadezbinare

pelerinule,eu incerc sa inteleg cum de in VT nimeni nu stia nimic de trinitarism,sau de vreun"fiu"al lui Dumnezeu,iar lucrurile s-au lamurit in NT?I-a lasat Dumnezeu pe evrei atatia ani in ceata?
Fii avem doar noi,oamenii.Cum poate Dumnezeu(care nici nu stim ce ar putea fi)sa aiba un "fiu",si sa lase atata lume(nu numai pe evrei)si atata timp(pana la Cristos,si chiar si dupa aceea)in necunostinta despre asta?

- Exod 24, 1-11: Descoprirea lui Dumnezeu
Domnul ii cheama pe Moise, Aron, Nadab, Abihu si cei pe 70 de batrani ai poporului pe muntele Sinai si li se descopera in mod vizibil.
“Ei au vazut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir straveziu, intocmai ca cerul in curatia lui. El nu si-a intins mana impotriva alesilor copiilor lui Israel. Ei au vazut pe Dumnezeu si totusi au mancat si au baut.” ( vers. 10-11 )
- Numeri 12, 1-16: Pacatul Mariei
Dumnezeu in persoana coboara in stalpul de nor la usa cortului intalnirii si rezolva criza aparuta, adresandu-se lui Aron si Mariei:
“ Eu ii vorbesc gura catre gura ( lui Moise ), Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului…” ( vers. 8 )
- Isaia 6, 1-5: Viziunea lui Isaia
“In anul mortii imparatului Ozia, am vazut pe Domnul sezand pe un scaun de domnie foarte inalt…”- afirma profetul inca din primele momente ( vers. 1 ). Apoi, realizand sfintenia si solemnitatea momentului pe care-l traia, Isaia isi exprima temerea:
“ Vai de mine ! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul , Domnul ostirilor.” ( vers. 5 )
Pentru un studiu mai amanuntit al acestui subiect, la cele sase exemple amintite deja se mai pot adauga numeroase alte pasaje biblice din V.T.: 1 Regi 22, 19 ( viziunea lui Mica ), Judecatori 6, 11-24 ( Ghedeon ), Iosua 5, 13-15 ( Capetenia ostirii Domnului ), Exod 3, 1-22 si 4, 1-16 ( Moise si rugul aprins ), etc.
In concluzie, toate aceste pasaje biblice afirma ca diferiti oameni, in diferite momente ale istoriei , au avut privilegiul nu doar sa Il auda pe Dumnezeu, dar si sa-L vada cu proprii lor ochi si sa dialogheze cu El.
2 ) Al doilea grup de texte biblice, format din pasaje apartinand Noului Testament, afirma, in esenta, un lucru aparent contrar: nimeni dintre muritori nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu. Iata cateva exemple:
- 1 Timotei 6, 15-16: “…Fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut si nici nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnica.”
- 1 Timotei 1, 17: “A Imparatului vesniciilor, a Nemuritorului, Nevazutului si singurului Dumnezeu sa fie cinstea si slava in vecii vecilor !”
- Ioan 1, 18: “Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.”
- Ioan 6, 46: “Nu ca cineva a vazut pe Tatal, afara de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a vazut pe Tatal.”
- 1 Ioan 4, 12: “Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu…”
- Evrei 11, 27: “…pentru ca a ramas neclintit ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut.”
Intelegem din acest al doilea grupaj de texte ca pe Dumnezeu Tatal nu L-a vazut niciun muritor.
Atunci cine S-a descoperit oamenilor care au trait in timpurile Vechiului Testament ? Cine a vorbit cu prima pereche de oameni in Eden? Cine i s-a descoperit lui Moise in rugul aprins ? Pe cine au vazut Moise, Aron, Nadab, Abihu si cei 70 de batrani ai poporului in teofania descrisa in Exod 24 ? Cine s-a luptat ci Iacov la paraul Iaboc si cine era “Capetenia ostirii Domnului “ care i s-a aratat lui Iosua ? Cine i s-a descoperit lui Avraam la stejarii lui Mamre si pe cine a vazut Isaia in viziunea sa ?
Daca ar fi sa privim lucrurile superficial, am ajunge intr-un impas major, luand in considerare cele doua afirmatii biblice, fiecare din ele sustinute de numeroase texte. Scepticii ar gasi un nou motiv sa acuze Biblia de contradictii interne.
In realitate, Biblia este conseventa cu sine insasi, iar intre cele doua grupuri de texte nu exista nicio contradictie. Mantuitorul afirma ca El , in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, este singurul care L-a vazut pe Tatal, avand misiunea de a-L face cunoscut oamenilor.
Doctrina trinitariana explica in mod armonios aparenta contradictie. Daca pe Dumnezeu Tatal nu L-a vazut niciun om muritor, teofaniile descrise in Biblie Il au in centrul lor pe Fiul lui Dumnezeu – cea de-a doua Persoana a Dumnezeirii. Aceasta inseamna ca ori de cate ori Biblia vorbeste de manifestarea prezentei divine intre oameni ( rugul aprins, stalpul de foc si de nor, Sinai, Iosua etc. ) Persoana divina care S-a descoperit oamenilor, care S-a intrupat temporar, care a intervenit in favoarea poporului lui Dumnezeu, a fost Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu. El a fost Mijlocitorul din totdeauna intre Tatal si omenirea cazuta si va fi pana la sfarsitul istoriei pacatului. Iisus Christos este singura Persoana divina desemnata sa se intrupeze, luand asupra Sa natura umana ( temporar in unele momente ale istoriei vechi si definitiv odata cu nasterea in Betleem ).
Ajungand la aceasta intelegere a misiunii lui Christos, nu ne este greu sa intelegem acum rolul pe care l-a avut Mantuitorul in darea Legii pe Sinai.
Biblia ne pune la dispozitie o serie de pasaje care se refera la momentul atat de solemn al darii Legii:
Exod 19, 10-25; Deuteronom 4, 12. 33. 36; 5, 24.26; Neemia 9, 13. Textele ne relateaza faptul ca Domnul s-a coborat pe Sinai, Moise vorbea cu El, iar Domnul raspundea cu glas tare in auzul intregului popor. Din relatarile pe care Scriptura ni le pune la dispozitie, reiese cat se poate de clar ca Iisus Christos S-a implicat personal in momentul solemn al darii Legii.
Dumnezeu ar fi putut trimite un inger oarecare cu misiunea de a face cunoscuta Legea Sa poporului Sau. El ar fi putut “teleporta” cele doua table ale Legii de la tronul Sau de slava pana in cortul intalnirii, fara sa fie nevoie de un intermediar. El ar fi putut sa-i descopere lui Moise intr-un vis sau o viziune continutul Legii. Dumnezeu ar fi avut o multime de posibilitati de a face cunoscuta Legea oamenilor…
Si totusi, Dumnezeu Tatal L-a trimis pe Insusi Fiul Sau sa indeplineasca aceasta misiune sacra.
Oare manifestarile naturii care au insotit acest moment solemn ( cutremur, foc, fum, tunete si fulgere ), la care s-a adaugat insusi glasul Fiului lui Dumnezeu rostind cele zece principii ale contitutiei omenirii, nu trebuie sa ne dea de gandit cu privire la importanta pe care o acorda Dumnezeu ascultarii de Legea morala ?
Cu cata usurinta si iresponsabilitate afirma unii crestini ca Acel Iisus Christos care a rostit pe Sinai cele zece precepte morale intr-o atmosfera cutremuratoare, le-a desfiintat cu o singura trasatura de condei !
Ce incredere am putea avea intr-un Dumnezeu care schimba legile Sale la fiecare mie de ani ? Cine ne garanteaza ca ceea ce acum este privit ca fiind bine, maine nu va fi osandit ca fiind rau ? Sau invers !
“ Iisus Christos este Acelasi ieri, azi si in veci !” ( Evrei 13, 8 ) Daca nu am avea aceasta certitudine, credinta noastra nu ar mai avea temelia pe stanca, ci pe nisipurile miscatoare ale relativismului.
Si inca ceva foarte important: intr-una din profetiile mesianice pe care le gasim in Psalmi, sunt redate cuvintele lui Mesia ce trebuia sa vina pe pamant, cuvinte care oglindesc misiunea Sa pamanteasca:
“Atunci am zis: “Iata-Ma ca vin ! In sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule ! Si Legea Ta este in fundul INIMII Mele.” Psalmul 40, 7-8
Cei care ataca Legea lui Dumnezeu, intr-un fel sau altul, de fapt lovesc in inima lui Iisus – Datatorul Legii.
Merita oare Mantuitorul nostru asa ceva ?