[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de gpalama

E complexa situatia descrisa.

Si arata de fapt intr-un mod destul de clar problema fundamentala a casatoriei: implinirea nevoilor de catre celalalt dar si efortul pentru pastrarea afectiunii reciproce.

Si eu am nevoile mele, si sotia are nevoile ei.

Casnicia este in primul rand fericire, bucurie, iubire.
Daca eu nu reusesc sa ofer fericire celuilalt, pe termen lung la un moment lucrul asta crapa, nu functioneaza.

Dupa ani de zile in care entuziasmul casniciei sustinut de diverse artificii precum copiii si alte contexte artificiale scade. Si legatura dintre cei 2 scade rapid, abrut, pana in momentul in care unul din cei 2 zice: eu efectiv nu mai sunt atasat de tine, pentru ca au disparut toate legaturile si contextele care creau atasamentul. Si se retrage.


Mie mi se pare un caz tipic de greseala in casnicie: mergem impreuna, dar nu suntem atenti unul la nevoile celuilalt; celalalt se plange in continuu, insa degeaba. Si fisurile se adancesc si la un moment se produce ruptura.

Si mai este inca un aspect de mentionat: nepotrivirea initiala, care este compensata de entuziasm si care va duce in timp la ruptura. Oamenii nu se potrivesc efectiv, ei se iau pentru ca gasesc la inceput bucurie, insa in ani de zile isi dau seama ca firile lor nu sunt compatibile si ca nu reusesc sa-si rezolve problemele.

Problema casniciei este una simpla: casnicia este in primul rand intre soti. Care trebuie sa aiba grija unul de altul in toate aspectele. Si apoi au grija si de copii, care sunt la fel de importanti; insa legatura cu copiii nu trebuie sa o sparga pe cea a parintilor.

Păi, sunteţi destul de inconsecvent. Ce sunt copiii, până la urmă? "Artificii" sau ceva important?