Plangerea justitiara pe baza ghinionului superstitiar al coincidentei alinierii relelor ca o conspiratie precum si caraiala permanenta a puiului de cartita care arunca vina numai pe dos, numai pe nevinovati, asa ca o stare de frustrare si iritare nirvanica permanenta si ca o stare de nemultumire si suparare pe orice si pe oricine avand pe interior o mare capacitate corectoare si autocorectoare asa ca o barna bagata in vederea mintii si ca o barfa rautacioasa ce mereu acuza si loveste defrustrandu-se prin judecati pripite si iesindu-si din minti e defapt o stare rea de necredinta, desfranata, prin care omul aluneca usor in caraiala la adresa lui Dumnezeu sau a ortodoxiei devenind nemultumit si suparat pe Dumnezeu si i se face asa ca un reflex anti-ortodox in sistemul ideilor si cuvintelor ca la curve, ca la fetele frumoase razgaiate care pline fiind de capricii si fitze sunt mereu nemultumite de cum vine vorba de Dumnezeu si au tot felul de pretentii si simt revolte si iritatii incercand sa santajeze sau se se razbune pentru interesul lor exclusivist vrand sa se scape de Dumnezeu. Starea asta de moara stricata a papalâcului cel mare foarte rational care invarte mereu si caraie pe de o parte lingusind pe Preasfanta ca papistasii pe de alta urand-o si hulind-o ca uslamistii si sectarii e starea de curva-satana cu chip de barbat furios si poruncitor care da lectii.
La starea asta din om, daca adaugam starea de necredincios, de om lumesc, un fel de pulete, de pularau, de fane bolovanu asa ca un comportament de badaran nesimtit si indolent, om lumesc caruia nu-i pasa de nimic si huleste si injura toata ziua find mereu cu cuvintele obscene amenintatoare in gura, asta formeaza asa in sufletul si inima energetica a omului un pulete, partea interioara a eresomhului ca un gigalau energetic limbut care vorbind fara credinta vrute si nevrute isi fecundeaza cu starea asta de pulete starea aialalta de caraiala acolo in sine devenind un labordelator dublu transgender adica o curva satanica ce se multumeste si se nemultumeste ca un pasa.
Deci iata cum omul singur devine chiar in sine un teren de joaca pentru placerile desfranarii si astfel omul iubindu-se pe sine insusi produce pacat si placere prin inima-esofag, stomac-bronhii, prin burta sau intestine, prin sanul sau umarul stang. Acest pacat e sursa de boli si de chinuri groaznice.
Deci asa devine un omul credincios in sinea si interiorul lui un fel de transgender care se impreuneaza mereu in sine, strea de caraiala cu starea de pulete si nu-si da seama avand impresia ca e de bine caci el asa devine multumit si se simte multumit, mare nestiind ca defapt marirea aia e de la faptul ca se sinucide, ca isi face rau.
Aceasta stare de multumire a iubirii de sine si de pacat a fariseului care multumeste lui Dumnezeu sta la baza generarii iritarii si nemultumirii si omul prost ce se crede intelept in loc sa asculte si sa creada in Dumnezeu devine parelnicul multumirii si nemultumirii din sine ca un sef care are piatra-dop la inima si la minte, devine un terorist grozav greist ce se crede sef si care nu mai intelege nimic.
Din pricina caraielii si lucrarii ipocrite, mandre si trufase a multumirii si nemultumirii omul se insingureaza tot mai mult demonizandu-se caci trufia si mandria sunt demon, se rupe de Dumnezeu si de viata si caile si canalele de comunicatie ale energiilor si informatiilor credintei se astupa si omul insingurat, din pricina suferintei cade in tristete si depresie, in deznadejde devanind o greutate pentru cei din jur, nemaifiind bun de nimic.
La nebunia asta se mai adauga si nascocirea-vis prin care omul descopera, defapt descopera noi moduri sa-si faca rau ca un viitor sex fericit crezand ca va fi bine si ca o scapare, ca un perpetum mobile de speta avocateasc, se autoindreptaeste si crede in minciunile nascocirilor lui si crede fiindca sunt ale lui si asa, indreptatindu-si caraiala pana la multumire ajunge tradator, se da la satana, crede in demoni, in vocile rele care-l amagesc, in tot felul de vise si de vrajeli avand impresia ca scapa de suferinta mai usor.
