Citat:
În prealabil postat de Dewit51
Salut, as vrea si eu un mic sfat daca se poate ... -Ce parere aveti despre banii castigati la jocurile de noroc ?
Sunt pus intro situatie mai dificila.. Fratele meu a castigat in jur de 50 mil lei vechi la aparate si a inceput sa cumpere lucruri prin casa.. Eu nu am o parere asa buna despre asta iar atunci cand m-a intrebat daca vreau ceva i-am zis nu .. Problema e ca el a cumparat un Xbox si vreau si eu sa ma joc.. E pacat daca folosim lucruri cumparate pe bani ''necurati''.Cel putin eu nu m-am simtit asa bine cand am facuto si de asta va intreb si pe voi poate stiti mai multe despre situatii ca acestea...
|
Jocurile de noroc nu sunt păcate instrinseci. Ele sunt, în sine, fapte moral neutre: nici bune, nici rele. Există, însă, un mare potențial păcat, adică pot fi ispite. Iar de ispite, este prudent să fugim, mai ales de ispitele față de care știm că avem o slăbiciune. Jocurile de noroc, de la "aparate" numite, în argou, "păcănele" la pariuri și loz în plic devin păcate:
-atunci când jucăm banii altora sau banii noștri care se cuvin altora.
-atunci când jucăm banii noștri, dar sume atât de mari, încât, dacă am pierde, am avea de suferit.
-atunci când ne consumă un timp nejustificat de mare, timp care ar putea fi investit mai cu folos altfel: în acest caz vorbim de viciu sau patimă.
Dacă, dimpotrivă, jucăm, să spunem, o dată pe săptămână, dacă investim o sumă echivalentă cu un ieșit în oraș la un film la mall și socotim o distracție, o relaxare, asemănătoare cu vizionarea unui spectacol sau cititul unei cărți polițiste, atunci nu vorbim de păcat.
Două lucruri încă: jucătorul trebuie să știe de la început că va fi MULT mai probabil să piardă decât să câștige. Dacă probabilitatea ar fi egală sau inversată, atunci cazinourile, casele de pariuri și loteriile ar da faliment rapid. Din excedentul de pierderi față de câștiguri, din această balanță global negativă a jucătorilor, sunt plătite salariile personalului, chiriile, dările considerabile la stat, cheltuielile de reprezentare, reclamă, întreținere, plus profitul. Cu cât cineva joacă mai mult, cu atât se apropie de certitudinea teoretică a pierderii. Ca să înțelegeți, gândiți-vă că ați juca toate numerele la loto, adică toate variantele posibile. În mod sigur veți câștiga, dar la fel de sigur este că prețul unui asemenea bilet va depăși cu mult câștigul. Cu cât jucați mai mult la ruletă, cu atât mai sigur este că, pe o perioadă mai lungă de timp, veți pierde. Ruleta, la fiecare tragere, vă taxează cu o impunere egală cu a 36-a parte din ce ați investit. La un număr mic de game-uri, există șanse de a câștiga incomparabil mai mari decât la un număr mare de game-uri. Singurul lucru de care se tem directorii de cazinou este ca vreun nou-venit să joace la o extragere sau două-trei, să aibă un noroc chior și să plece cu banii, după care să nu mai vină niciodată. Dar ei știu că asemenea oameni sunt extreme rarități: știu că cei care au câștigat se vor întoarce și îi încurajează, prin tehnici de marketing, să o facă. Când se vor întoarce, vor pierde ce au câștigat și încă mai mult.
Și un ultim lucru: deși, cum spuneam, jocurile de noroc nu sunt păcate intrinseci, ele întrețin ceea ce aș numi o "atomosferă toxică" din punct de vedere moral. Fete cu decolteuri adânci și fustițe cu șlițuri îndrăznețe. Un pic de alcool în doze euforizante. O confuzie între noapte și zi, întreținută prin inexistența iluminatului natural, prin inexistența ceasurilor etc fac ca rareori patima gambling-ului să vină singură: de obicei vine împreună cu aceea a beției, cu aceea a ușurătății, etc.
În concluzie, deși jocurile de noroc nu sunt păcate în sine, în felul în care curvia este păcat în sine sau beția este păcat în sine, se recomandă extremă prudență față de ele. Pe de altă parte, câștigul obținut din jocuri de noroc nu poate fi considerat câștig murdar, nefiind de aceeași natură cu câștigul obținut prin curvie, prin furt sau escrocherie. Dealtfel, sunt șanse enorme ca fratele dv să plătească acest câștig cu vârf și îndesat. Dacă nu va ști să se oprească, veți vedea drumul invers al lucrurilor cumpărate: din casă, înspre casele de amanet. Am văzut de atâtea ori asta !