View Single Post
  #22  
Vechi 03.09.2011, 19:27:56
EmaSimona's Avatar
EmaSimona EmaSimona is offline
Member
 
Data înregistrării: 17.08.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 69
Lightbulb

Citat:
În prealabil postat de EmaSimona Vezi mesajul
Recomand cartea "Religia viitorului" de Serafim Rose, care combate mai multe erezii, inclusiv mișcarea harismatică.
Am găsit-o pe internet: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...arismatica.htm



Capitolul este foarte întins, ar fi bine să îl citiți în întregime. Deoarece nu pot posta tot, mă voi limita la câteva mărturii:

1. "Un tânăr din Leicester (Anglia) povestește următoarele: Prietenul lui și cu el se convertiseră de câțiva ani, când într-o zi au fost invitați la întâlnirea unui grup de vorbitori în limbi. Atmosfera întrunirii i-a prins și ulterior s-au rugat ca să primească noua binecuvântare și botezul în Duhul Sfânt.

După o rugăciune intensă au simțit cum ceva fierbinte se înstăpânește peste ei. Simțeau o exaltare interioară. Timp de câteva săptămâni și-au trăit cu entuziasm senzațiile, ale căror valuri însă cu timpul au început să scadă. Tânărul a remarcat în schimb că îi pierduse orice dorință de a mai citi Biblia și de a se mai ruga.

Analizându-și experiența în lumina Scripturii, și-a dat seama că nu este de la Dumnezeu. Întorcându-se, s-a pocăit și a dat toată întâmplarea pe față... Prietenul lui însă a continuat să frecventeze cercul "limbilor", ceea ce practic l-a distrus. La ora actuală nici nu-l mai preocupă ideea de a viețui ca un creștin" (Koch, p. 28).

2. Doi pastori protestanți s-au dus la o adunare de rugăciune "harismatică" ce avea loc într-o biserică presbiteriană din Hollywood. "Mai înainte am căzut amândoi de acord ca, de îndată ce vom auzi pe primul ins vorbind în limbi, să ne rugăm amândoi cam așa: "Doamne, dacă acest dar este de la Tine, binecuvântează pe fratele, iar dacă nu este, fă-l să înceteze și să nu mai poată vorbi în limbi în prezența noastră".

Întrunirea s-a deschis cu rugăciunea unui tânăr, după care toți au putut începe să se roage. O femeie a început să se roage într-o limbă străină, fluent și fără nici o ezitare. Nimeni nu a tradus. Părintele B. și cu mine am început să ne rugăm în taină așa cum conveniserăm. Și ce s-a întâmplat? Nu a mai vorbit nimeni în limbi, deși în grupul acela toți, cu excepția unui arhitect, vorbeau curent în limbi necunoscute". (Koch, p. 15). Să nu pierdem din vedere că, în lipsa solidarității de credință de tip mediumistic, fenomenul nu se manifestă.

3. "O femeie din San Diego, California, a venit la mine să-mi ceară sfatul. Mi-a povestit ce lucru îngrozitor i s-a întâmplat cu ocazia unei activități misionare purtate de un membru al mișcării "limbilor". S-a dus și ea la întrunirile lui în care acesta vorbea de necesitatea vorbirii în limbi și odată după cuvântare a rămas mai la urmă, îngăduind ca respectivul să-i pună mâinile pe creștetul ei spre a o boteza în Duhul și întru vorbirea în limbi. În clipa aceea a căzut la pământ inconștientă.

Când și-a revenit, era pe jos și gura și se mișca automat, deschizându-i-se și închizându-i-se, fără să poată scoate însă nici un sunet. Era înspăimântată. În jurul ei stăteau în picioare un grup de adepți ai evanghelistului aceluia care exclamau: "O, soră, ce minunat ai vorbit în limbi! Acum ai cu adevărat în tine pe Duhul Sfânt". Victima acestui așa-zis botez s-a vindecat până la urmă și nu s-a mai dus niciodată la astfel de întruniri. Când a venit la mine pentru sfat, încă mai suferea de pe urma efectelor acestui "botez spiritual" (Koch, p. 26).

4. Un creștin ortodox din California povestește despre întâlnirea pe care a avut-o cu un pastor "plin de duh", aderent împreună cu reprezentanți de frunte catolici, protestanți și penticostali, la platforma comună a "renașterii harismatice", a vorbit în limbi timp de cinci ore și a folosit toate artificiile (psihologice, hipnotice, de "punerea mâinilor") pentru a induce în cei prezenți dorința de a primi "botezul Duhului". A fost o scenă penibilă și îngrozitoare.

Când și-a pus mâinile peste prietena noastră, ea a început să scoată niște sunete guturale, să geamă, să plângă și să țipe. Misionarul era foarte încântat de toate acestea. Zicea că fata suferă pentru ceilalți și că se roagă pentru ei. Când și-a "pus mâinile" pe capul meu, am avut presentimentul unui rău real, palpabil. În "limbile" lui se amestecau totuși și cuvinte în engleză: "Ai darul profeției, o simt. Deschide-ți doar gura și se va rosti de la sine. De ce blochezi Duhul și nu-l lași să vorbească?" Cu mila si ajutorul lui Dumnezeu mi-am ținut gura închisă, căci sunt sigur că dacă aș fi vorbit, altcineva s-ar fi auzit prin mine" (comunicare personală).

5. Cititorii revistei "The Orthodox Word" (Cuvântul ortodox) își amintesc de "privegherea" organizată de Arhidioceza siriană antiohiană a New York-ului, la convenția sa de la Chicago, din august 1970, la care, după ce s-a creat o atmosferă paroxistică de sentimentalism și emoție, unii tineri au început să "depună mărturie" despre cum îi mișcă pe ei "duhul". Dar multe alte persoane care s-au aflat acolo au relatat după aceea că atmosfera era "apăsătoare și plină de presimțiri rele", "paralizantă și malefică" și că numai cu rugăciunile Sf. Gherman al Alaskăi, a cărui icoană se afla în acea încăpere, s-a putut risipi acea atmosferă și o dată cu ea întreaga adunare (O.W., 1970, nr. 4-5, pp.196-199).