Nu pot sa explic, pt ca n-am citit cartile acelea de care iti ziceam aseara... Si nici Biblia n-o cunosc foarte bine.
Dar pot, pana vine cineva mai documentat si explica, sa iti tin companie, cu niste presupuneri. Iti spun la ce ma duce pe mine gandul, doar atat.

In Biblie gasim o pilda cu un datornic. Acolo sensul principal este sa iertam datornicilor nostri. Dar un alt sens poate fi si acela ca nu-i de gluma cu datoriile. Care datorii? Ne raspunde o alta pilda, cea a talantilor. Adica, din moment ce am primit darul vietii de la Dumnezeu, e foarte important sa aducem putina dobanda. Sa nu traim doar ca sa facem umbra pamantului. Sa ne folosim unii pe altii, sa ne ajutam, sa fim o adevarata comuniune, un trup frumos si sanatos impreuna.

Pe de alta parte, gasim in curtea Bisericii, la un film evreiesc ("Lista lui Schindler"), un final curios: omul acesta, Schindler, care salvase multe vieti omenesti de la supliciul nazist, plange de iti rupe inima la sfarsit. De ce?
Adorat de toti, privit ca un fel de Mare Salvator, el se simte foarte vinovat deoarece ... a ajutat prea putini oameni (salvase cateva mii...). Se simte impovarat de datoria de a nu fi lucrat suficient de bine.
El plange, deznadajduit, ca un copil: "As mai fi putut salva pe cativa... Macar unul, macar inca unul as mai fi putut salva..."
In bocetul lui Schindler intrezarim chinul sufletesc de a nu trai din toata fiinta, cu toata dragostea, bucuria vietii. El se simte dator inaintea lui Dumnezeu pentru trandavie, pentru nepricepere, pentru refuzul de a se jertfi fara menajamente.
Il doare ca nu a iubit dumnezeieste, asa cum i-a spus Hristos: "Iubiti-va unii pe altii asa precum Eu v-am iubit pe voi." Total, cu daruire fara menajamente, jertfelnic.
Schindler isi plange frica de rastignire, lasitatea, mediocritatea, nedeplinatatea iubirii lui pentru Dumnezeu si pentru oameni.
Evident, e bocetul unui om smerit.
Adica lucid, constient ca masura iubirii dintre Dumnezeu si om este nesfarsita... Isi vede limitele, care au limitat iubirea dintre el si Hristos, iar pentru aceasta se plange cu amar.

Iarta-ma pentru asocierile pe care mi le-am ingaduit public. Sper sa aduca vreun coleg sau vreo colega mai zdraveni in cele crestinesti lumina de care am si eu nevoie in aceasta chestiune.
Toate cele bune!

P.S. Ma bucur ca ridici probleme importante, cu miez. Prin acest fapt ne ajuti pe toti sa lucram la starea personala sau macar sa ne constientizam limitele.