Citat:
În prealabil postat de WhiteChakra
Acelasi lucru mi se intampla si mie la necaz, cand nimic nu iasa cum vreau eu, deznadejdea ma copleseste complet, ma razvratesc impotriva lui Dumnezeu si mai tot timpul ma bantuie un gand cumplit, ma vad semnand un pact cu diavolul cu propriul meu sange care se scurge din ranile autoprovocate. Mi-as da si sufletul pentru un vis implinit, chiar daca nu am habar si sunt total nepasator de consecinte. De ce sa revin la Dumnezeu cand El nu ma ajuta deloc in privinta asta ? E mult mai simplu sa apelez la diavol, si ce daca iti pierzi sufletul, pana la urma nimeni nu stie cu siguranta cum va fi dupa.
|
Eu cred ca am ajuns astazi sa pomenim despre Dumnezeu si despre diavol, mult prea usor, fara a ne cutremura deloc. Se intampla asta pentru ca pe niciunul nu-l cunoastem cu adevarat. Altfel ar trebui sa stea lucrurile.
Spunea un parinte duhovnicesc al zilelor noastre, ca "asa cum iti sunt gandurile asa iti este si viata". Si asa este, nu putem avea o viata plina de lumina si bucurie, daca nu luam aminte de propriile ganduri, daca nu ne ingrijim de ele prin paza lor si Marturisire. Fiind pusi in fata incercarilor vietii, este normal sa dovedim nestatornicie in credinta, din moment ce inca nu vedem in Hristos "piatra cea din capul unghiului" a vietii noastre. Dar nu trebuie sa ne lasam invinsi, ci toata viata trebuie sa luptam, asa cum ne indeamna si ne sustine Biserica, spre a dobandi, dupa putinta, "gandul" sau "mintea" lui Hristos.