Va multumesc frumos pentru raspuns.Am incercat sa ma analizez sa vad daca cu adevarat imi doresc sau nu sa gandesc acestea.Imi amintesc ca asistand la slujba dupa ultima impartasanie mi a trecut un astfel de gand prin minte despre duhovnic si apoi temandu m sa nu mai am astfel de ganduri am incercat sa mi distrag atentia...dupa care au venit si alte propozitii in minte...Gandindu ma apoi ca acestea sunt pacate fara voia mea am incetat oarecum lupta cu ele(in sensul ca desi imi treceau prin minte eu nu le mai luam in seama)Imi este teama de mine ...ca uneori aceste ganduri le fac sa vina(ma simt de parca cand vreau... cand nu vreau sa
bag un bat itr un cuib de viespi). Aceasta cred ca este adevarata ispita ca , considerand ca nu sunt gandurile mele sa nu devina ale mele (adica nemailuptand cu ele sa le las sa vina in minte sau chiar sa le fac sa prinda contur in mintea mea poate chiar prin voia mea).Imi spune cineva va rog frumos cum trebuiesc spuse acestea la spovedanie(aceste hule despre lucruri sfine si despre duhovnic ...asta ma intereseaza cel mai mult...ca sa ma pot spovedi si sa ma pot impartasii din nou)????
|