[cristiboss56]

Cine m-a pus in acest asternut de viermi? Cine m-a îngropat în tarâna spre a ajunge vecin cu serpii si ospat al viermelor?
Cine m-a pogorât de pe înaltul muntelui spre a ajunge tovaras al oamenilor însetati de sânge si fare de Dumnezeu?
Pacatul meu si dreptatea Ta, o, Doamne. Pacatal meu se întinde de la crearea lumii si e mai iute decât dreptatea Ta.
Imi socotesc pacatele din viata mea, din toata viata tatalui mei sin din toata calea cea intoarsa pâna la inceputurile lumii si spun: Cu adevarat, numele dreptatii Domnului este mila.
Port ranile parintilor mei pe mine insumi, iar acum ele s-au aratat pe sufletul meu ca o pata pe spatele unei girafe, ca un vesmânt de scorpioniotravitori care ma înteapa.
Ai mila de mine, o Doamne, deschide portile cerescului râu al harului Tau si curateste-mi sufletul lepros, spre a putea ca vindecat de lepra sa îndraznesc a preamari numele Tau dinaintea altor leprosi fara ca acestia sa ma batjocoreasca.
Macar ridica-ma cu un cap deasupra duhorii împutite a acestui asternut de viermi spre a trage adânc in piept mireasma cerului si spre a reveni la viata.
Macar ma ridica la înaltimea unui palmier ca sa pot râde de serpii ce-mi vâneaza calcâiele.
O, Doamne, nadejdea mea in deznadejde.
O, Doamne, taria mea in neputinta.
O, Doamne, lumina mea in întuneric.
Pune macar un deget pe fruntea mea si-atunci voi învia. Sau, daca sunt prea necurat pentru degetul Tau, îngaduie ca doar o raza de lumina din împaratia Ta sa straluceasca asupra mea si înalta-ma, înalta-ma din acest asternut de viermi, o, Domnul meu preaiubit.