În prealabil postat de Alfredo
Simt nevoia sa spun toate lucrurile astea , nu-mi doresc altceva decat sa ma vindec de toate , sa ma eliberez de cosmarul asta trait de o viata , 21 ani de zile de chin si frici si sa zbor , sa-mi fac eu viitorul pe care-l merit.
Mama m-a parasit , am fost nascut prematur , insa au existat complicatii in timpul sarcinii . A fost depresiva , consuma alcool , fuma , a incercat sa se sinucida , a facut toate astea cu mine in pantec . Cand tata a auzit de sarcina , i-a cerut sa faca avort , insista , spunand ca "i-am distrus planurile" . Plecase luni de zile si nu se mai intorcea acasa , tata pur si simplu a ignorat-o luni de zile . Dupa nastere au aparut complicatii , ochii si creierul meu nu s-au dezvoltat cum trebuie (sufar de miopie acuta -9/-10) si am alte cateva probleme psihiatrice , probleme cu care am trait intotdeauna(le puteam gestiona) dar care au fost declansate/amplificate sever dupa infectia cu Covid pana la momentul in care am crezut ca mi-a crapat creierul .
Probleme precum : ADHD , anxietate , depresie , tulburare bipolara , tulburari de somn,ODD,OCD,tinnitus,halucinatii si sindromul Asperger ."
Am fost intotdeauna un om generos , inclusiv cu dusmanii mei de clasa , luam de la gura mea si dadeam altora . Vedeam un sarman pe strada , mi-a iesit in cale si-mi ziceam : "Omul asta n-are pe nimeni , o casa , un acoperis deasupra capului , ar da orice pentru o masa calda" luam un ban si-l dadeam lui , cat as fi avut 20 lei , 50 lei cash la mine . Nu-mi pasa ce zic altii , dar n-am mai vazut asa ceva , oameni care chiar mi-au multumit , mi-au sarutat mana , ma trageau de maneca , m-a miscat acel moment. Ce-am facut sau cu ce am gresit sa merit asta , sa fiu nici macar la un sfert functional (memoria,atentia,concentrarea si tot ce tine de spectrul ADHD si a celorlalte tulburari sunt distruse , inca mai pisc cate ceva , n-am cazut definitiv in groapa.)
Se pare ca am primit o inteligenta superioara cum rar apare in lumea asta +160 . Problema este ca nu mai fac fata la problemele mele psihiatrice nici cu inteligenta , oricat de mare ar fi IQ-ul nu ma mai ajuta. IQ-ul a compensat deficitele respective in tot acest timp . Cand am fost dus la psihiatru de mic , nu m-a diagnosticat cu nimic (pentru ca inteligenta a mascat simptomele) . Pentru incompetenta unor medici care nu sunt medici , astazi am ajuns sa nu-mi mai pot tine in frâu starile , am ajuns si la ganduri negre , la suicid cu pastile , de fiecare data nu se intampla nimic (ADHD , anxietatea si depresia sunt comorbide la mine , este greu de diagnosticat la noi in Romania pentru ca nu exista interes si tratamentul este ilegal , cu greu daca se prescrie cine se indura sa prescrie . Mi-am zis ca "viata n-are niciun rost daca traiesc si car in carca toate astea , eu nu pot sa traiesc si sa nu fiu capabil sa fac ceva cu viata mea pentru ca au devenit incontrolabile" .
Am facut fata atata timp , reuseam sa promovez examene cu note foarte bune chiar si daca simteam ca muncesc de 500 ori mai mult pentru asta. Am simtit intotdeauna ca nu mi-am folosit creierul niciodata la adevaratul potential , ca am folosit doar 10% ca ascund o putere imensa in carapacea mea , ca m-as simti ca un Elon Musk al Romaniei, simteam ca am o greutate zdravana deasupra capului si ma facea sa-mi pierd mintile . Imi faceam planuri , target-uri , voiam sa le ating , sa nu ma simt vulnerabil vreodata, sa fac ceea ce mi-am dorit sa fac , am vrut sa ma dezvolt cat mai mult , sa-mi fac viata mea , sa invat cat mai mult , sa fac si sa excelez la toate lucrurile pe care mi le-am propus , la toate interesele si hobby-urile mele , inclusiv la job. Am vrut sa fiu cineva , sa ajung sa scriu istorie , sa nu fac umbra pamantului degeaba datorita unor tulburari ,sa fiu eu si sa nu mai fiu un fals , jucand teatru pentru a nu fi respins de colectivitate . Mama m-a parasit la un an , lui tata niciodata n-am putut sa-i zic "tata" pentru greselile pe care le-a facut , cuvantul "tata" n-a existat in vocabularul meu inca de mic , n-a existat niciodata , exista ceva care nu-mi permitea sa-i zic lui "tata" vreodata . Un fake am fost , fumam si ma fortam sa fumez (desi corpul meu n-accepta tigara, nu mergea) doar ca sa gasesc un numitor comun cu ceilalti . Eram antisociabil , nu puteam deschide gura pentru ca o deschideam degeaba , eram respins oricum de toata lumea , la oricate scoli ma mutasem , nu gaseam numitorul comun. Mi-era frica de colegi , mi-era frica sa fiu jignit , sa ma huleasca toti , sa ma faca de ras , sa ajung in ipostaze jenante , sa fiu luat peste picior . Imi plangeam de mila ca sunt blestemat de soarta si captiv de propria minte , de un creier care este inchegat altfel de cum ar fi fost normal . M-am saturat de viata , de gurile rele , de conceptia comunista a lui taica-meu si a unor rude care ii tin partea (oameni pentru care trebuie sa cobor nivelul ca sa le explic problemele mele si cum vad eu corect viata , inclusiv tratarea tulburarilor la care le-as scrie 100 de pagini ca sa inteleaga pentru ca un om care nu are astfel de probleme vede lumea in mod normal , eu chiar nu stiu cum as vedea lumea in mod normal daca creierul ar fi perfect sanatos) (care asta si-ar dori , sa-i calc pe urme . Prefer sa joc ruleta ruseasca decat sa ii calc lui taica-meu pe urme vreodata , n-as putea face in viata mea o asemenea greseala , cum a facut el cu mama si cu altele ca nu i-a mers cu femeile si a incasat-o , niciodata nu vreau sa fiu , la modul cel mai serios "curvar" , sa-mi stric moralitatea . Nu m-as simti in stare , nu sunt genul care ar face asa ceva , nici sa ma platesti si nu o fac , m-as simti cu constiinta incarcata . Toti oamenii din familia mea au trait cu conceptia ca "o vezi , o înhați" , doar pentru faptul ca au fost toti prinsi in comunism , s-au obisnuit cu ideologia si timpul comunist si si-au facut de cap, oameni usor fixiști , asta nu inseamna ca trebuie sa cobor la nivelul unor frustrati care au profitat de placerile vietii dar n-au ajuns prea bine in viata , i-a izbit viata atat de tare ca nu si-au dat seama de ce au dat gres in multe momente . Universul lucreaza , de aceea . Au primit palme de la viata si au ajuns saraci cand puteau ajunge ingineri bine platiti pe salarii de +8000 . Oameni care si-au sapat singuri groapa , iar eu n-am de gand sa fac greseli , ci sa invat din greselile astea ca ele sa nu se repete vreodata , nu permit sa repet istoria , platesc cu viata mea daca sunt obligat vreodata , am jurat sa nu fiu ca altii care au o gandire tampita , "altii" adica 80% din totalul populatiei României , in special batranii,pensionarii , persoanele cuprinse intre 40-50 ani . Oameni care chiar asta vad , pentru ei asta a insemnat sa-si traiasca viata . Ma plictiseste gandirea asta inadaptata , oamenii astia nu mai pot fi schimbati . Indemnurile lor , pentru mine , reprezinta cat noroiul de pe talpa de la papuc . Este alegerea mea ce fac si cum fac si cand consider ca este bine sa fac, am spus si o sa o repet cand bate lumea apropo pe subiectul "cand o sa ai un copil" (lumea care nu intelege , pentru care nu readuc explicatii ca e inutil sa explic un spectru vast de tulburari, ar insemna sa ma cobor iar la nivelul lor si devine obositor) . Nu vreau sa am niciodata copii , genetica se transmite impecabil , la fel si miopia si tulburarile respective (am cunostinte inclusiv din medicina , dadusem bac-ul la bio) . Nici nu ma gandesc sa vad un copil chinuit vreodata , nu se pune problema . O sa gasesc probabil o persoana care ma va accepta asa , ma va sustine , imi va fi alaturi , imi va da sfaturi , vom avea lucruri in comun , va fi de acord ca nu vreau sa am copii datorita celor mentionate mai sus , nu ma va stresa niciodata in privinta asta , daca trebuie , infiem . Daca taica-meu nu este de acord cu modul meu de gandire , inseamna ca nu mi-a fost niciodata tata , a fost un absent care a distrus increderea oamenilor , chiar daca de la el si de la mama am primit un astfel de creier care a fost accidentat pe parcurs si chiar daca chiar m-a intretinut , eu nu i-am cerut niciodata nimic , bani , lucruri scumpe , induram toate situatiile , bullying-ul adica , pe care il simteam ca bataile de bici pe spinare." Erai prea bun , prea diferit,erai unic" cum spunea mama ca simte.
Vreau sa inving lupta asta , sa stiu ca toate au o rezolvare . Daca trebuie imi dau viata , ma sacrific pentru altu' , numa' sa stiu ca intr-o viata viitoare nu vor exista astfel de probleme , ca voi avea succes fara sa ma chinui sau sa fiu chinuit.
|