View Single Post
  #5  
Vechi 17.12.2006, 14:44:18
ory ory is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2006
Locație: Galați
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.524
Implicit

Este frumos ca te-ai gandit sa initiezi un astfel de topic,frumos si delicat,dar este si pacat ca nu ai avut o relatie cu iubirea ta cea dintai,sa-i fi atins cat de putin acel suflet nobil pe care doar l-ai perceput.Sau poate ca nu ai vrut decat sa ramana o adiere gingasa de care sa-ti amintesti si sa-ti aline sufletul in viitor,in momente de o liniste confidenta.Cu siguranta,fiecare om,fiecare suflet pastreaza in el o iubire si-i confera energia de neimaginat pe care o poate degaja fiinta umana.
Pentru mine,nu pot spune ca prima dragoste este neaparat si cea adevarata,de fapt dragostea este dragoste,nu este adevarata sau falsa,ci doar dragoste cu toate principiile sau lipsa ei de principii.Dragostea asa zisa falsa,nu este decat o pasiune trecatoare care izvoraste dintr-un amalgam de simtiri vremelnice,bazate mai mult pe fizic,si deci,pe procesele chimice care au loc in oameni la un moment dat.Personal,am iubit de mai multe ori,de fiecare data cu o anumita intensitate,mai mare sau mai mica,dar intotdeauna am oferit cat am putut eu,uneori m-am intrebat,chiar,care o fi cea adevarata si-am avut tendinta sa o numesc pe cea care mi-a provocat cea mai multa durere,infinita durere.Dar nu este asa,ea nu a fost decat mai controversata,si din anumite motive reale,devenita intangibila.....de fapt,dragostea nu poate fi intangibila atata timp cat ea exista in interiorul nostru,ca un vis pe care nu ni-l poate lua nimeni.In mod firesc,in dragoste nu ar trebui sa existe obstacole de nepatruns,pentru ca iubirea in sine sfideaza orice lege,si totusi exista aceste baricade care nu pot fi darmate pentru ca in viata exista in mod cert lucruri permise si lucruri nepermise,exista legi scrise si nescrise dupa care ne ghidam pentru un echilibru viabil si-o randuiala sociala decenta.In realitate,daca am ceda la fiecare instinct de iubire care poate sa existe in decursul unei vieti,uneori si fara rationament,ar iesi un haos.Din punctul meu de vedere,adevarata iubire se naste in timp,prin cunoasterea persoanei putin cate putin,in diferite circumstante,construind caramida pe caramida,din fapte si simtiri,templul unei iubiri pe care nici o furtuna sa nu fie capabila sa-l darame."Oamenii iubesc atat cat simt,dar mai ales cat gandesc",foarte bine spus,pentru ca totul,absolut totul in viata se rezuma la modalitatea proprie de abordare a lucrurilor inconjuratoare,la mentalitatea proprie,bine-nteles si prin prisma unor factori importanti cu care ne-am format;educatia,zestrea genetica si mediul inconjurator.
Am iubit mai mult decat am crezut ca poate fi capabil un suflet sa simta,dar privind in urma consider ca intr-o oarecare masura a fost risipa de energie,datorita imaturitatii si neinfranarii am pierdut multa energie de care acum as fi avut mult mai multa nevoie.Poate o sa ma condamnati,fiindca iubirea in estenta ei este un izvor de simtiri contradictorii,irationale si marete,un izvor care se vrea absorbit pe indelete de sufletul uman,un izvor care detine magia unor trairi incontestabil de frumoase,dar si unul care-si cere tributul pe masura,tributul durerii nemarginite.Despre iubire se poate vorbi la infinit si tot nu am putea-o defini,si totusi o mare iubire il face pe om sa-si aminteasca ca a trecut prin viata...fara regret.
Reply With Quote