[Samy02]

În prealabil postat de sofia_78

Vezi tu, de la vorba la fapta e cale lunga, si eu credeam ca iubesc si ca iert si ca nu judec, si dupa ce am facut ce mi-a spus parintele mi-am dat seama ca vazuse in sufletul meu ca eu nu iubesc cu adevarat, si nu iert cu adevarat si judec uneori, si-am vazut cum efectiv mi se usureaza sufletul aplicand iertarea asta descrisa si iubind cu adevarat, una e sa spun ca iubesc si alta e sa ma cercetez daca chiar iubesc, si cand stai sa analizezi si sa gandesti, eu, personal, mi-am dat seama ca iubirea e ceva foarte adanc, te misca in inima, e greu de explicat, dar pana nu te cercetezi pe tine insuti nu-ti poti da seama unde te afli in raport cu iubirea, iertarea, judecata sau mandria.. e greu de explicat in cuvinte ce simti dupa ce le aplici cu adevarat.

Ma bucur ptr tine Sofia, tare as fi vrut sa gandeasca la fel si cei carora eu le-am cerut iertare, sa ierte din suflet ....atat......e usor sa rostesti " te iert".....e mai greu sa-i arati celui de langa tine ca l-ai iertat.....cine e mai singur ?...acela care isi cere iertare sau acela care iarta doar de forma ?....