Sa stii ca-n viata asta nu suntem singuri..tu vb de singuratea fizica, iar noi vb de faptul ca nu exista singuratate spirituala...tb doar sa ne rugam neincetat, si sa cerem ajutorul, sa stim cum sa cerem ajutorul, si fii sigura, cerandu-l, bunul Dumnezeu ne va ajuta.
In viata asta fizica, lumeasca, nu am venit la pachet cu mama si cu tata, si cu fratele, fiecare avem o cale, avem propriile alegeri, ar fi mult mai ushor, daca am accepta din tot sufletul voia bunului Dumnezeu in viata noastra, si ne ar fi mult mai bine. Singurul care te ajuta in viata si care te sprijina, e bunu Dumnezeu !
Nu exista noi reguli, cum sa convietuiasca un catolic cu un ortodox, unu face crucea-ntr-un fel, celalalt in alt fel, daca au si un copil, copilul ce va face? oare parintii nu dau socoteala pt educarea copiilor?
PArintele Ilarion Argatu in cartea sa: 445 sfaturi dohovnicesti, explica de ce e bine un ortodox sa se casatoreasca tot cu un ortodox.
P.S. te rog mult sa citesti comment-ul diaconului ortodox, e cu cateva randuri mai sus, citeteste-l cu sufletul.
Citat:
În prealabil postat de sophia
@anaana71 - vezi ca tu intelegi ce nu scrie aici si nu gandesti.
Sa stii ca sunt ortodoxa, foarte. Si sunt si f.maritata. Asta ca sa lamurim.
Si avem o cansicie f.reusita.
Iti spun si tie si mirabelei:
1. Exista niste reguli noi, acceptate si de orotodoxi si si de catolici.
Au fost si aici, mai ales in diaspora probleme si ne-a lamurit preotul nostru (ortodox).
Se poate face fie la catolici, fie la ortodoxi cununia religioasa. La fel si botezul.
O persoana cununata/botezata intr-una din cele doua confesiuni poate sa se duca la ambele biserici.
2. Exista mult respect inclusiv pentru credinta. Fiecare poate respecta credinta ceilulalt. Chiar f.bine. Exista atatea exemple aici.
Ca nu traim in manastire. Acolo, da, nu s-ar putea.
Tocmai asta este credinta si iubirea adevarata: sa stii sa iubesti si sa respecti pe aproapele.
Repet: cunosc familii unde functioneaza f.bine.
Divortul, acolo unde vine, nu vine de la amestecul de confesiuni, in nici un caz.
Sa mai spun ceva despre asemenea situatii dificile.
Spunea cineva aici de respectatul familiei (parinti).
Asta mi se pare partea cea mai grea si delicata: cand se amesteca si se opun parintii.
Parintii candva se duc, iar noi ramanem cu ceea ce am ales.
Noi trebuie sa plecam de la parinti, sa ne facem familia noastra.
Eu am avut asa o situatie in familie. Mama mea s-a opus la casatoria mea (desi initial acceptase) cu un baiat (ortodox). Motivele ei.
Pregateam nunta. M-a pus sa aleg intre ea si prietenul meu.
Am suferit cumplit. Am ales prietenul, pentru ca era vorba de viitorul meu.
Parintii lui s-au suparat si ei atunci (pe mama mai ales) si s-a stricat totul.
Peste 3 ani mama mea s-a stins. Eu am ramas...singura. Iar mama pe patul de moarte a regretat ce mi-a facut, ca m-a lasat singura.
Eu m-am casatorit la catva timp dupa moartea mamei, cu altcineva.
Tata n-a fost incantat cu sotul meu, dar mi-a spus: "important este sa fii tu fericita cu el. Nu eu."
Parintii s-au dus, dar macar nu am ramas singura.
Noi trebuie sa ne facem deciziile pentru viata noastra viitoare. Nu pentru parinti, frati sau surori.
Si ei la randul lor si-au luat deciziile lor, dar uita de obicei ca au fost si ei la fel ca noi.
|