[tricesimusquintus]

În prealabil postat de strajeru

3. La sfinţirea obiectelor are loc un ritual compus din rugăciuni şi binecuvântări speciale, potrivit Sfântului Apostol Pavel, care ne spune că: „...orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumită, căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune (I Tim. 4, 4–5).

Ce fel de "făptură a lui Dumnezeu" poate fi un asemenea obiect, de exemplu lumânarea? Este o făcătură omenească "sfinţită" inutil.
Introducerea lumânărilor este un element negativ adus în creştinism de Constantin cel Mare. Folosirea lumânărilor ca „necesităţi" ale cultului şi atribuirea unei importante semnificaţii spirituale lumânărilor sunt elemente specifice culturii păgâne, introduse în creştinism la anul 320 d.Hr.

La începutul creştinismului, în Biserica Creştină nu se foloseau lumânări decât pentru iluminat. Lumânările nu aveau nicio semnificaţie spirituală. În timpul împăratului Constantin, creştinismul împrumută în ritualul său de închinare mai multe elemente din ritualul păgân de închinare, printre care şi folosirea lumânărilor şi a tămîiei. Încet-încet, lumânările capătă o puternică valoare spirituală. În vechime, toate religiile păgâne foloseau lumânări. Fiecare templu al diferiţilor zei sau zeiţe sau orice alt loc care avea o destinaţie religioasă era plin de lumânări. În iudaism, lucrurile stăteau altfel. Ei nu foloseau lumânări ca obiecte de cult. În acest sens, Templul din Ierusalim avea o singură piesă de iluminat ce avea conotaţie religioasă: lampadarul cu şapte braţe (Menorah), pe care se afla câte o lampă cu ulei de măsline, care era un simbol şi Îl prefigura pe Iisus Hristos/Duhul Sfânt care avea să vină. El este adevărata Lumină! "Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume." (Ioan 1,9). Aceasta înseamnă că în creştinism nu se mai justifică folosirea simbolului, de vreme ce Lumina adevărată a venit la noi şi ne va lumina cu Adevărul Său prin Duhul Sfânt!