Copiii
Un copil e inteligentă pură, deoarece copilul e încă necontaminat. Copilul e o tăbliță curată, nu scrie nimic pe el. Copilul e spațiul gol absolut, tabula rasa. Societatea începe imediat să scrie că ești creștin, catolic, hindus, mahomedan, comunist. Societatea nu poate să aștepte. Societatea se teme foarte tare că, dacă inteligenta copilului e lăsată intactă, el n-o să facă parte din nicio sclavie, din nicio structură de dominare.
El nici nu va domina, nici nu va fi dominat. Nici nu va posedă, nici nu va fi posedat. Va fi un veșnic rebel. Pentru a preveni toate astea, inocenta i se corupe imediat. I se taie aripile, i se dau cârje în care să se sprijine pentru ca să nu învețe să meargă pe picioarele lui, să rămână veșnic într-un fel de dependență.
La început, copiii sunt dependenți de părinți, iar părinților le place foarte mult acest lucru. Când copiii sunt dependenți, părinții se simt foarte bine. Viața lor începe să aibă sens: ei știu că ajută niște oameni noi să crească, ajuta niște oameni frumoși să crească. Nu este creativitate autentică, dar măcar pot spune că fac ceva, că au o ocupație. Ocupați să-și crească copiii, își uită problemele.
Cu cât sunt copiii mai dependenți de ei, cu atât sunt mai fericiți. Deși la suprafață spun într-una că vor ca ai lor copii să fie independenți, asta e numai la suprafață. Un copil cu adevărat independent îi face să sufere pe părinți. Lor nu le place copilul independent, deoarece copilul independent nu are nevoie de ei.
Asta e una din marile probleme cu care se confruntă azi generația mai în vârstă: copiii din epoca modernă nu depind de ei, și din cauză că nu sunt dependenți, nu li se pot impune anumite lucruri. Nu li se poate spune ce să facă și ce să nu facă, nu pot fi stăpânii lor. Generația bătrână suferă foarte mult.
Pentru prima dată în istoria omului, generația bătrâna se simte total fără rost, pentru că nu mai are ocupație, iar bucuria de a crește copii e spulberată. De fapt, se simte vinovată, se teme că s-ar putea să-i distrugă pe copii.
Părinții distrug inteligenta copiilor din cauză că asta e singura cale de a-i înrobi. Apoi vin la rând profesorii, școală, colegiul, universitatea…imeni nu vrea un răzvrătit, iar inteligența înseamnă răzvrătire. Nimeni nu vrea ca autoritatea să fie pusă la îndoială, iar inteligența pune la îndoială. Inteligența e îndoială pură. Da, într-o bună zi, din această îndoială pură răsare adevărul.
Copiii se nasc cu inteligența pură, iar noi nu suntem în stare să respectăm acest lucru. Copiii sunt clasa cea mai exploatată din lume, sunt chiar mai exploatată decât femeile. După eliberarea femeii, mai devreme sau mai târziu o să vină și eliberarea copilului; e mult mai necesară. Bărbații le-au înrobit pe femei, iar bărbații și femeile împreună i-au înrobit pe copii. Și întrucât copilul este foarte neajutorat, firește că depinde de cei mari.
E foarte meschin din partea celor mari că exploatează neajutorarea copilului. Dar dintotdeauna părinții au fost meschini. Și nu spun că au fost meschini în mod deliberat sau conștient, ci inconștient, aproape neștiind ce fac. De ăsta lumea e în suferință. Inconștient, fără să știe, fiecare generație distruge generația următoare.
Asta e prima generație care încearcă să scape din capcană, și asta e începutul unei istorii cu totul noi. Dar copiii sunt cu certitudine extrem de inteligenți. Uită-te la copii, uită-te în ochii lor, uită-te la felul în care răspund.
Copiii au multă inteligență însă, de secole, nu sunt lăsați să și-o manifeste.
Trebuie să creem un nou tip de educație, în care copiilor să nu li se impună nimic, ci să fie ajutați să-și întărească inteligenta naturală dată de Dumnezeu. În sistemul de astăzi originalitatea este omorâtă, iar repetiția prețuită. Iar inteligența se poate dezvolta numai în acea atmosferă în care originalitatea este prețuită.
- Osho
|