Ctitind recent o carte a lui NT Wright, intitulata ,,Paul:fresh perspectives" am ajuns la o argumentatie care mi s-a parut interesanta.Analizand viata apostolului autorul ajunge la concluzia ca acesta a strabatut trei lumi si a participat la formarea celei de-a patra, a crestinismului.Cele trei lumi prin care Apostolul a trecut sunt urmatoarele: iudaismul,elenismul si lumea romana.

Iudaismul celui de-al Doilea Templu a fost studiat in ultimii 100 de ani mai mult decat in ultimii 1000 de ani iar cercetarea continua cu noi analize referitoare la manuscrisele de la Marea Moarta,rabinismul timpuriu,conceptiile fariseice,ca sa nu mai mentionam descoperirile arheologice.Cu toate acestea inca nu a rezultat o imagine coerenta pe deplin din tot acest amalgam de informatii.Iudaismul acelei perioada era,dupa cum concluzioneaza autorul,o combinatie vibranta si cu multe fatete ce includea ceea ce noi azi am numi separat (evrei din acele timpuri ar fi refuzat complet distinctia moderna) religie,cultura si politica.Insa toate aceste elemente,desi se izbeau intre ele puternic dpdv al conceptiilor,se intalneau, nu fara conflicte, in cateva puncte centrale: ce inseamna sa faci parte din poporul lui Dumnezeu, ce presupunea sa fii loial Torei, cum sa-ti mentii identitatea religioasa intr-o lume pagana care te impresura ca o menghina si mai ales, mai presus de toate ce insemna sa astepti Imparatia lui Dumnezeu, noua lume promisa de profeti, mantuirea lui Israel.Orice evreu al acelor clipe spera ca, intr-un fel sau altul,va avea parte de mantuirea si binecuvantarile ei,in clipa cand s-ar fi instaurat. Era o lume in care Apostolul Pavel a trait o buna parte a vietii sale, o lume in care a primit prima sa educatie religioasa si in care a spus lucruri,de-a lungul timpului,care i-au socat cel putin pe cei ce faceau parte din ea,unii dintre ei considerandu-le chiar distructive in raport de invatatura traditionala iudaica.

A doua lume in care Apostolul Pavel a trait a fost lumea culturii elenistice,cultura care in aceea perioada patrunsese in tot bazinul Mediteranei si chiar dincolo de aceste granite.Inca din timpurile lui Alexandru cel Mare, greaca nu numai ca devenise un fel de a doua limba oficiala dar ajutase la punerea bazelor unui sistem de gandire cu certe influente elenistice.Bineinteles existau si aici mai multe curente ale acestui corp central al gandirii elenistice dar cultura,filosofia si mai ales retorica se impamantenisera puternic si purtau cu ele argumente extrem de convingatoare.Daca ar compara cineva stilul retoric al Apostolului cu cel al lui Epictet, de exemplu, ar realiza fara mari dificultati ca desi reprezentau conceptii diferite, impartasau un limbaj comun in argumentare.Pavel a fructificat pe deplin aceste avantaje ale culturii elenistice insa le-a injectat sensuri noi, mult mai profunde.Acest lucru a fost posibil intrucat cultura sa iudaica ii permitea sa mentina o baza solida de argumentare teologica si in acelasi timp sa foloseasca o retorica si o imaginistica noua,fara a-si compromite in vreun fel mostenirea credintei in care se formase.Dupa cum spunea chiar el: ,,cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun".Nu trebuie uitat faptul ca (inclusiv) intr-o mare parte din Imperiul Roman se vorbea preponderent greaca, inclusiv la Roma in multe situatii, si prin urmare gandirea sa crestina a trebuit sa faca fata acestor lumi complexe si intrepatrunse,cu specificatia ca ea aducea un mesaj nou care urma sa le transforme pe toate definitiv.

In fine,al treilea punct al acestei lumi triunghiulare,era lumea puterii romane in care traia.Pavel a fost cetatean roman iar Faptele Apostolilor arata ca nu a ezitat sa foloseasca acest avantaj in anumite circumstante. Dar, ca si in cazul celorlalte doua componente, iudaica si elenistica, Pavel nu a fost un cetatean lipsit de simtul critic cu privire la vastul imperiu in care traia sub mana de fier a imparatului roman. Iudaismul avea doua componente interesante; critica din interior (critica profetica de exemplu) si critica exterioara, mai ales cu privire la lumea pagana in care traiau, exodul din Egipt fiind o poveste care era spusa mereu dar de data acesta cu Imperiul Roman in rolul negativ principal, multi dintre evrei asteptand evenimente similare celor care i-au eliberat de sub dominatia faraonilor.Era un fel de hermeneutica recapitulativa daca doriti, exista o lunga traditie umana ca in clipele dificile ale unei natii oamenii sa intoarca capul spre momente din trecut care pot dinamiza speranta si rezistenta din prezent. In fata ideologiei imperiale si a unui cult stralucitor Pavel ramane profund atasat de un monoteism clasic iar credinta sa ca Dumnezeu l-a trimis pe adevaratul Mesia sa mantuiasca lumea l-a dus, si cred ca a stiut si si-a asumat asta,la o ciocnire a civilizatiilor si ideilor, in special cu ideea imperiala de dominatiei si glorie acordata Cezarului.

Un evreu plin de zel in tinerete,instruit fariseic,folosind anumite cadre ale culturii elenistice, cetatean roman dar si critic al sistemului imperial,Apostol al lui Hristos. O personalitate greu de apreciat in toata profunzimea ei, dar, dupa cum spunea extrem de inspirat Petre Tutea ,,€žĂsta nu-i om, este toată Mediterana"€œ