Totul se rezuma la putere. La vointa de putere. Tot ce exista pe aceasta planeta se rezuma la putere. Orice grupare de celule sau in final indivizi se asociaza pentru nevoia de putere. Daca ar exista un Zeu ce se afla la sursa energiei creatoare acela este un zeu al puterii. Tot ce noi ca si fiinte experimentam este nevoia de perfectiune prin originalitatea puterii ce reprezinta viata. Deci daca Dumnezeu ar exista atunci acest Dumnezeu este unul al perfectiunii interioare unde propria fiinta isi gaseste existenta in iubirea de sine ce simbolizeaza vointa de putere. Si astfel putem ajunge la concluzia evidenta ca Dumnezeu nu ne iubeste chiar contrar este indiferent fata de noi iubindu-se pe sine, priopria existenta fiind mult mai importata pentru sinele sau decat a noastra. Asa se poate explica acest haos si lipsa interactiunii divinitatii cu propria "creatie".
|